Protest faţă de „acordul prezumat” la donarea de organe (comunicat)
17.02.2009, Bucureşti (Catholica) - Douăzeci şi două de organizaţii non-guvernamentale, printre care Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Provita din România, Alianţa Familiilor din România, Asociaţia Provita Media şi altele, au remis Comisiilor Juridică şi de Sănătate ale Camerei Deputaţilor scrisori deschise prin care îşi manifestă opoziţia faţă de un proiect de modificare a Legii nr. 95/2006 privind reforma în sănătate. Modificarea ar urma să introducă noţiunea de „acord prezumat” la donarea organelor.
„Acordul prezumat” presupune că persoana care nu şi-a exprimat în timpul vieţii refuzul de a-şi dona organele, este de acord, în mod implicit, cu donarea. Semnatarii, în calitate de promotori ai valorilor vieţii şi ale familiei, consideră că, prin legiferarea acestui „acord”, departe de a se rezolva criza legată de cererea tot mai mare de organe pentru transplant, s-ar încălca grav convingerile religioase şi etico-morale ale persoanei şi s-ar favoriza abuzurile, mergând până la asasinarea unor persoane cu deficienţe în scopul recoltării de organe.
Astfel, 1) Juridic, acordul prezumat contravine spiritului şi literei Constituţiei României, conform căreia persoana are dreptul să dispună de ea însăşi, iar dreptul la integritate fizică şi la libertatea credinţelor religioase şi a conştiintei este garantat. De asemenea, acordul prezumat vine în contradicţie cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Prima Declaraţie de la Helsinki şi Codul de la Nuremberg. Este total împotriva demnităţii umane să consideri organele unei fiinţe umane ca proprietate a statului, fără consimţământul persoanei decedate. Nevoia pentru organe este irelevantă în faţa acestui principiu moral.
2) Este complet greşit să presupui că tăcerea este echivalentă cu acceptarea. Pot exista situaţii în care, fără voia sa, persoana să nu reuşească să îşi exprime obiecţia de a nu dona (cazul minorilor sau adulţilor lipsiţi de capacitatea de exerciţiu). Prin urmare, neexprimarea obiecţiei nu echivalează în general cu consimţământul, iar acordul prezumat constituie o violare a voinţei persoanei. 3) Acordul prezumat face ca o omucidere în scopul prelevării de organe să fie imposibil de dovedit de către medicul legist, deoarece un corp fără organe nu mai poate fi în atenţia poliţiei.
Acordul prezumat este o poartă deschisă utilitarismului, teorie deosebit de periculoasă care clasifică persoanele în funcţie de utilitatea socială. Legiferarea sa ar duce efectiv la legalizarea eutanasierii oamenilor în incapacitate mintală. Acest tip de legislaţie utilitaristă deschide calea altor intervenţii non-terapeutice pe cei care nu şi-au dat consimţământul (ca îndepărtarea de ţesuturi şi organe, avort şi sterilizare), practici cu nimic mai prejos decât abuzurile eugeniste naziste.Semnatarii atrag atenţia în scrisorile adresate Camerei Deputaţilor şi că noţiunea de „moarte cerebrală” este un subiect controversat şi cer modificarea Legii nr. 95/2006 în privinţa definirii „morţii”. Aşa cum este formulat amendamentul la lege, organele pot fi prelevate de la o persoană care nu a murit încă.
În încheierea scrisorii se mai precizează că, în cazul legiferării acordului prezumat, va fi contestată constituţionalitatea legii. Cele 22 de organizaţii ale societăţii civice reamintesc şi faptul că România este singura ţară din UE care nu are o comisie naţională de bioetică. Puteţi consulta cele două scrisori deschise în format PDF: Prima scrisoare (01.02.2009) | A doua scrisoare (14.02.2009).
