Joseph Ratzinger: Introducere în creştinism
30.10.2004, Iaşi (Catholica) - Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii „Introducere în creştinism. Prelegeri despre Crezul apostolic”, scrisă de cardinalul Joseph Ratziger, prefectul Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei. Cu această operă, de fapt, se deschide o nouă colecţie îngrijită de Editura „Sapientia”, intitulată „Studii teologice”, în care se intenţionează publicarea de studii şi opere fundamentale de teologie. Publicată în limba germană de editura Koesel, „Introducere în creştinism” a fost tradusă în limba română de pr. Mihăiţă Blaj. Cartea apare în format 17×24, are 266 de pagini şi poate fi achiziţionată de la toate librăriile catolice din ţară, la preţul de 130.000 lei.
Lucrarea a fost publicată pentru prima dată în anul 1968, când actualul Cardinal Ratzinger era tânăr profesor de teologie la Universitatea din Tubingen. De atunci a cunoscut numeroase ediţii în limba germană şi a fost tradusă în 15 limbi, ultima fiind tocmai limba română. În prefaţa autorului la prima ediţie scrie: „Problema de a şti cu exactitate care este conţinutul şi sensul credinţei creştine este înconjurată astăzi de ceaţa unei asemenea incertitudini cum nu s-a mai întâlnit niciodată în istorie. Cine a urmărit îndeaproape mişcarea teologică a ultimului deceniu şi nu face parte din grupul acelor oameni fără minte, care sunt gata să considere, oricând şi fără să cerceteze, că ceea ce este nou este automat şi mai bun, şi-ar putea aminti povestea lui `Hans cel norocos`. Acesta, din comoditate, a schimbat bulgărele de aur, care-i părea prea greu şi obositor, rând pe rând, cu un cal, cu o vacă, cu o gâscă, cu o piatră de ascuţit, pe care, în cele din urmă, a aruncat-o în apă, fără să mai piardă astfel prea mult. Dimpotrivă, prin ultimul schimb, el credea că şi-a câştigat darul cel mai de preţ: libertatea deplină. Cât timp a durat starea sa euforică şi cât de amară a fost trezirea sa din istoria închipuitei eliberări, toate acestea istorioara le lasă, după cum se ştie, pe seama fanteziei cititorului.”
„În mintea creştinului îngrijorat de astăzi, nu rareori se nasc întrebări ca acestea: n-a intrat oare şi teologia noastră din ultimii ani pe un drum asemănător? N-a alunecat ea oare spre o interpretare în scară descendentă a exigenţei credinţei, care părea prea apăsătoare, renunţând mereu puţin câte puţin la câte ceva şi având convingerea că nu se pierde nimic din ceea ce este esenţial, şi totuşi, de fiecare dată atât de mult încât să se poată face imediat pasul următor? Iar `sărmanului Hans`, creştinului, care, încrezător, s-a lăsat dus din schimb în schimb, din interpretare în interpretare, nu-i va rămâne până la urmă în mână, în locul bulgărelui de aur pe care-l avusese la început, decât o piatră de ascuţit, pe care să o poată arunca cu sufletul împăcat?”
