Comemorarea Episcopului Mihai Robu
29.09.2004, Iaşi (Catholica) - Luni, 27 septembrie 2004, s-au comemorat în Catedrala romano-catolică din Iaşi cei 60 de ani de la moartea primului Episcop indigen de Iaşi, Preasfinţitul Mihai Robu. Celebrarea euharistică a fost prezidată de Episcopul Petru Gherghel, asistat de Episcopul auxiliar Aurel Percă şi de mai mulţi preoţi din Iaşi. În cadrul predicii, pr. Alois Moraru a prezentat principalele repere biografice ale Episcopului comemorat, aflăm dintr-o ştire publicată pe situl www.ercis.ro.
Episcopul Mihai Robu s-a născut la Săbăoani, în ziua de 10 aprilie 1884. A primit hirotonirea diaconală la 19 noiembrie 1906, iar cea sacerdotală la 7 aprilie 1907. A activat ca prefect pentru seminariştii din Iaşi; paroh în diferite parohii; secretar al Episcopului Alexandru Theodor Cisar; prefect şi profesor în Seminarul din Iaşi; capelan la Mănăstirea Notre Dame de Sion din Iaşi. La 5 iulie 1925, a fost numit Episcop de Iaşi de către papa Pius al XI-lea, iar la 20 septembrie a fost consacrat de Episcopul Cisar în capela Notre Dame din Iaşi.
Dintre activităţile prin care s-a remarcat, amintim: ridicarea a numeroase biserici, grija deosebită pentru Seminarul diecezan, multe vizite canonice însoţite de administrarea Sfântului Mir, susţinerea presei catolice, ocrotirea celor greu încercaţi în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, ratificarea, în anul 1929, a Concordatului dintre statul român şi Sfântul Scaun, deschiderea Seminarului Filosofico-Teologic Franciscan de la Luizi-Călugăra, susţinerea şcolilor surorilor Notre Dame de Sion din Iaşi şi Galaţi.
Un eveniment notabil din acea perioadă a fost serbarea jubileului de 50 de ani de la înfiinţarea Seminarului diecezan. Grija specială a episcopului Robu faţă de seminar s-a oglindit în generaţiile de preoţi care s-au format în perioada păstoririi sale, culminând cu promoţia celor 33 de preoţi sfinţiţi în anul 1939. Pastoraţia tineretului catolic a reprezentat de asemenea pentru Episcopul Robu una din preocupările sale constante. În spiritul enciclicelor papale, a încurajat şi susţinut toate asociaţiile parohiale în activităţile lor caritative şi formative.
La 19 martie 1944, episcopul Robu a celebrat ultima sfântă Liturghie în Seminarul din Iaşi, deoarece, din cauza operaţiunilor militare din Moldova, a trebuit să se refugieze împreună cu seminariştii la Beiuş. Acolo, din cauza represiunilor armatelor germane şi ungare, la mijlocul lunii septembrie 1944, a fost nevoit să se retragă în munţi, la Finiş, unde a contractat o dublă pneumonie, în urma căreia a murit, la 27 septembrie 1944. A fost înmormântat vineri, 29 septembrie, în cimitirul din Beiuş, iar în anul 1964, osemintele sale au fost aduse la Iaşi şi înhumate în catedrala „Adormirea Maicii Domnului”.
