Provocările educaţiei
28.07.2004, Iaşi (Catholica) - În perioada 1-4 iulie 2004, a avut loc la Roma Simpozionul European al Comisiilor Episcopale pentru Educaţia Catolică, la care din partea Conferinţei Episcopale Române a participat PS Aurel Percă, Episcop auxiliar de Iaşi. A fost prezentă de asemenea dna Cornelia Lucia Frişan, membră a Asociaţiei Generale a Românilor Uniţi (AGRU) Cluj, reprezentantă a Secretariatului pentru Învăţământ din Europa. „Educaţia tinerilor este o datorie care priveşte toate comunităţile şi întreaga noastră societate”, a spus Papa Ioan Paul al II-lea în discursul adresat participanţilor la simpozion, sâmbătă, 3 iulie. Legat de acest simpozion, PS Aurel Percă a acordat pr. Cornel Cadar un interviu, care a fost publicat pe situl Diecezei de Iaşi, www.ercis.ro.
– Recent v-aţi întors de la Simpozionul European al Comisiilor Episcopale pentru Educaţia Catolică care s-a desfăşurat la Roma. Vă rugăm să precizaţi care a fost scopul acestui simpozion şi cum s-a desfăşurat.
– Simpozionul european „Provocările educaţiei: recuperări, promisiuni, angajamente”, organizat de Conferinţa Episcopală Italiană – Comisia Episcopală pentru Educaţia Catolică, Şcoală şi Universitate – în colaborare cu Consiliul Conferinţelor Episcopale Europene (CCEE) şi Comisia Episcopatelor Comunităţii Europene (COMECE) a analizat situaţia educaţiei în perspectiva Europei unite. O Europă unită din punct de vedere economic nu poate neglija şi minimaliza educaţia tinerelor generaţii. Există multe situaţii astăzi care arată cu mare claritate lipsa unor reguli pedagogice cu privire la calitatea morală şi educativă a tinerelor generaţii. Pe de altă parte, educaţia trebuie raportată la provocările şi perspectivele ridicate de situaţia actuală a Europei. De aici şi titlul Simpozionului: „Provocările educaţiei”. Astăzi, mai mult ca oricând, generaţia tânără are nevoie nu numai de instrumente de cunoaştere, pentru a găsi un loc în societate, ci mai ales de o formare umană solidă, în care familia, Biserica şi şcoala au rolul cel mai important. Într-o Europă unită, promovarea „capitalului uman” este un element strategic în vederea întăririi coeziunii sociale dintre ţările care o alcătuiesc şi reprezintă totodată o bază solidă pentru dezvoltarea economică.
– Care au fost participanţii? Din România cine a fost prezent?
– Au participat delegaţii din partea a 34 de conferinţe episcopale din Europa, în marea lor parte specialişti în probleme de cateheză, educaţie, psihologie şi pedagogie, reprezentanţi ai diferitelor organizaţii care tutelează aspectele educative în diferite ţări, profesori universitari din partea mai multor universităţi europene, oameni de cultură şi preoţi responsabili cu sectorul educativ în ţările proprii. Au participat şi înalţi responsabili din forurile europene în materie de educaţie precum şi un număr de 10 episcopi din diferite conferinţe episcopale din Europa. Din România, alături de mine, a participat d-na prof. Cornelia Lucia Frişan de la Cluj, membră a asociaţiei AGRU şi reprezentantă a Secretariatului pentru Învăţământ din Europa. De asemenea, a participat şi dl Dan Eugen Pineta, directorul Academiei Române din Roma.
– Revenind la tema Simpozionului, care sunt „provocările” de astăzi ale educaţiei?
– Educaţia şi sensul educaţiei astăzi nu se pot limita numai la un sens moralistic sau abstract, ci trebuie să răspundă unei exigenţe şi urgenţe concrete impuse de schimbările cu caracter istoric-cultural. Indicaţia de fond care rezultă din toate aceste schimbări este exigenţa de a plasa omul în centrul politicii, al economiei, al culturii, dându-i o educaţie integrală solidă prin oferirea unei calităţi şi a unui sistem de instruire şi de formare. Implicarea unor persoane conştiente şi competente în procesul de educaţie, în care să nu fie exclusă nici una din structurile educative – familia, Biserica şi şcoala -, precum şi structurile de informaţie – mass-media – este o altă provocare. În centrul educaţiei trebuie să stea maturizarea conştiinţei morale, a capacităţii de discernământ şi a orientării în alegerile personale şi comunitare.
Este necesar, aşadar, să se „investească” în educaţie, nu numai sub profil social şi economic, ci şi sub profil pastoral. „Provocările educaţiei” reprezintă de fapt crearea unui proiect educativ în care Biserica şi comunităţile religioase, depozitare ale unei lungi tradiţii în materie de educaţie, pot contribui şi astăzi la elaborarea unei sinteze etice care să stea la baza Europei unite; să ofere un orizont clar, care să pornească de la aspectele fundamentale ale patrimoniului spiritual şi religios al Europei. Pentru a contrabalansa tendinţele subiectivismului, ale utilitarismului, ale mercantilismului muncii şi ale şomajului, trebuie să se acorde un primat deosebit educaţiei. Misiunea Bisericii în acest context de educaţie este de a „reda ordinea” Europei, afirmând cu tărie rădăcinile creştine ale continentului nostru, recuperarea capacităţii de a vesti evanghelia în mod credibil, propunând valorile creştine ca bază a unei convieţuiri paşnice într-o Europă unită. Este o misiune deosebită care revine Bisericii în acest context, pentru ca educaţia să ocupe locul ce îi revine.
– Sâmbătă, 3 iulie, participanţii la Simpozion s-au întâlnit cu Sfântul Părinte care le-a adresat un mesaj. Care ar fi sublinierile importante pe care le-a făcut Sfântul Părinte?
– Suveranul Pontif a subliniat în discursul său că „provocarea” educaţiei constă astăzi în a forma oameni care să ţină cont mai mult de „a fi” decât de „a avea”. Obiectivul educaţiei trebuie să vizeze formarea unor oameni capabili să ţină cont mai mult de calitatea persoanei cu valorile pe care le posedă („a fi”) şi nu numai de simplul element de „a avea”. În acest proces educativ, a subliniat Papa, este necesar ca toţi să se mobilizeze: părinţi, învăţători, comunitatea parohială, responsabilii din sectorul educativ, în care trebuie să prevaleze într-un mod deosebit mărturia vieţii, faţă de care tinerele generaţii sunt foarte sensibile. „Creştinilor nu trebuie să le fie teamă să-l vestească tinerelor generaţii pe Cristos – izvor de speranţă şi de lumină în drumul lor. Să ştim să primim adolescenţii şi familiile lor, să-i ascultăm şi să-i ajutăm, chiar dacă uneori este dificil. Educaţia tinerilor este o datorie care priveşte toate comunităţile şi întreaga noastră societate”, a spus Papa în finalul discursului.
– Care credeţi că ar fi priorităţile în ceea ce priveşte educaţia în România?
– În perspectiva aderării ţării noastre la Uniunea Europeană, nu se poate neglija factorul educativ, mai ales în tendinţele actuale, când, în numele unei false înţelegeri a libertăţii, asistăm la o destrămare a sistemului educativ şi îndepărtare de la valorile care trebuie propuse în centrul acestui proces. Mă gândesc la problemele familiei de astăzi, care din ce în ce mai greu face faţă exigenţelor unei educaţii complete şi sănătoase; mă gândesc şi la sistemul scolastic care pierde tot mai mult din vedere „vocaţia” de a fi un adevărat educator al tinerilor de astăzi; mă gândesc şi la impactul cu mijloacele de comunicare în masă, în special internetul, care poate reprezenta un pericol pentru tinerii care nu ştiu să se folosească corect de acest mijloc; mă gândesc şi la misiunea comunităţilor noastre parohiale de a fi „pe fază” în ceea ce priveşte orientările corecte pe care trebuie să le ofere copiilor şi tinerilor şi mai ales acea capacitate de a contribui tot mai mult la maturizarea conştiinţei morale şi a capacităţii de alegere. Biserica este chemată, pe lângă celelalte instituţii, să se angajeze în procesul educativ, pentru a garanta dezvoltarea integrală a persoanei umane în vederea contribuţiei la dezvoltarea economică şi socială şi a unei societăţi care se poate alinia cu celelalte ţări europene. În acest sens, cred că trebuie să se insiste mai mult pe o adevărată colaborare a Bisericii cu celelalte instituţii care au datoria de a educa tinerii de astăzi, precum şi pe crearea spaţiului necesar ca Biserica să-şi spună cuvântul în ceea ce este de competenţa ei.
