Voinţa lui Dumnezeu este tăria şi pacea credinciosului

22.07.2004, Vatican (Catholica) - Împlinirea voinţei lui Dumnezeu este tăria credinciosului, spune Papa Ioan Paul al II-lea. „Pe acest drum el va găsi pacea sufletului şi va reuşi să străbată întunericul încercărilor, obţinând adevărata bucurie”, a spus Papa în timpul audienţei generale de miercuri, 21 iulie 2004.

Sfântul Părinte şi-a părăsit reşedinţa de vară de la Castel Gandolfo pentru ca audienţa generală să se desfăşoare în Aula Paul al VI-lea. Papa Ioan Paul al II-lea oferă reflecţii asupra cântărilor şi psalmilor folosiţi în Liturgia vesperelor, rugăciunea de seară a Bisericii. În această audienţă şi-a concentrat reflecţia asupra celei de a 14-a strofe din lungul Psalm 118(119), care începe cu fraza: „Făclie picioarelor mele este legea Ta şi lumină cărărilor mele”.

„Omul pătrunde pe cărarea adesea întunecată a vieţii, dar dintr-o dată întunericul este risipit de splendoarea Cuvântului lui Dumnezeu”, a spus Papa. „Cristos însuşi va prezenta persoana sa ca fiind revelaţia definitivă tocmai cu aceeaşi imagine: `Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii`”, a continuat Sfântul Părinte. Psalmul evocă apoi suferinţa şi pericolele vieţii, care îl lasă pe omul care se roagă cu o senzaţie întunecată atunci când spune: „Pusu-mi-au păcătoşii cursă mie”.

„Credinciosul ştie că el călătoreşte pe cărările lumii în mijlocul pericolelor, al neliniştilor şi al persecuţiilor; ştie că va întâlni mereu încercări. Din partea sa, creştinul ştie că trebuie să îşi ducă crucea în fiecare zi şi urce Calvarul”, a subliniat Sfântul Părinte. „Totuşi, omul drept îşi păstrează intactă fidelitatea. Pacea minţii este tăria credinciosului; statornicia sa, în ascultare faţă de poruncile divine, este izvorul seninătăţii sale”.

Papa Ioan Paul al II-lea a concluzionat citând din comentariul Sf. Augustin asupra Psalmului, care se întreabă de ce Dumnezeu îndeamnă omenirea la fericire în acest pasaj biblic, când aceasta este dorinţa cea mai profundă a fiecărei fiinţe umane. „Oare nu pentru că, deşi toţi aspirăm la fericire, majoritatea nu ştiu cum să o obţină?”, întreabă din nou Episcopul de Hippona. El răspunde că drumul „nu este altul decât Legea Domnului”.