Foamea de Euharistie a omului şi a lumii (II)
30.06.2004, Vatican (Catholica) - Continuăm cu partea a doua – mâine vom difuza a treia şi ultima parte – a interviului acordat agenţiei AsiaNews de către Cardinalul Jozef Tomko, preşedintele Congresului Euharistic Internaţional. Interviul are ca temă Congresul Euharistic care se va desfăşura anul acesta la Guadalajara, în perioada 10-17 octombrie, şi care va inaugura Anul Euharistic (octombrie 2004 – octombrie 2005). După ce în prima parte a vorbit despre Congresele Euharistice în general, în această parte vorbeşte despre importanţa Euharistiei în misiunea Bisericii, şi despre credinţa în Euharistie din întreaga lume.
– În lumea misionară, se poate remarca atât vestirea lui Isus Cristos, cât şi angajament social, generozitate sentimentală…
– Euharistia hrăneşte misiunea. Isus, la Cina cea de Taină, şi-a oferit Trupul Său „pentru viaţa lumii”. Pro mundi Vita a fost tema unui Congres Euharistic de la Munchen din 1960. Euharistia reprezintă şi oferă mântuirea printr-o calitate specifică: este darul de viaţă al lui Cristos făcut lumii, prin dăruirea noastră de sine.
Este de asemenea un dar pentru lume în totalitatea sa, „de la un capăt la altul”: nici o zonă, nici o cultură nu poate fi exclusă de la darul Euharistiei. Misionarii trebuie să înţeleagă că ei merg în lume cu Cuvântul şi cu Euharistia. Există încercări de desacramentalizare a Euharistiei… Dar fără ea, mai devreme sau mai târziu comunităţile se vor stinge.
De fapt, Euharistia este un element cu adevărat important în Biserica misionară. Când eram odinioară la Propaganda Fide, a apărut o problemă. În misiuni mulţi propuneau să construiască, nu biserici pentru uz liturgic, ci „săli multi-funcţionale”, în care să se ţină întâlniri, ore de cateheză, celebrări etc. La un moment dat, credincioşii şi Episcopii au ajuns să ceară să se construiască biserici, cu tabernacole. Agenţiile de ajutorare gândeau mai „eficient”, în termeni de utilitate, cu riscul de a pierde însă elementul sacru.
Există pretutindeni semne de iubire şi devoţiune faţă de Cristos şi Euharistie. Pentru a înţelege în ce măsură africanii experimentează prezenţa misterului, trebuie doar să participăm la una dintre Liturghiile lor: se cântă o muzică atât de frumoasă în timpul consacrării, pur şi simplu „tânguită”, care dă un sentiment al sacrului, ca în Liturghiile orientale. Ce să mai spunem apoi despre marea demnitate şi bucurie cu care atât de mulţi săraci primesc Euharistia, unde nu există distincţie de clasă socială sau rang? Există o mult mai profundă percepţie a sacrificiului la aceşti oameni, deoarece deja religiile lor ancestrale aduceau sacrificii: jertfa lui Cristos a devenit astfel mai elocventă.
Rugăciunea înaintea Preasfântului Sacrament este foarte caracteristică în Asia: pătrunde în cultură; ritul arathi, din lumea indiană – prezentarea focului şi a tămâii înaintea divinităţii – şi-a găsit un loc în liturgie şi în doxologie. În Europa, cultura euharistică a avut influenţă asupra construirii de catedrale. Astăzi este văzut doar monumentul, dar în realitate aceste structuri marchează locul în care este prezent Isus. În ce priveşte America, îmi amintesc cum, în Puebla, în timpul Conferinţei Episcopilor Latino-Americani, am fost uimiţi de numărul mare de persoane care, seara şi noaptea, mergeau la biserică pentru a se ruga în faţa Euharistiei. Aici în Italia şi în Europa, bisericile rămân închise de teama hoţilor şi din cine ştie ce alte motive…
– Se pare că în Vest credinţa în Euharistie, în figura lui Isus Cristos, a scăzut; aceasta este ceea ce l-a îndemnat pe Papa să iniţieze acest An?
– Euharistia este laboratorul credinţei. Încă din timpul lui Isus, Euharistia a scandalizat. A refuza realismul Euharistiei înseamnă a refuza divinitatea lui Isus. Pentru a crede într-un asemenea mister, trebuie să fiu conştient de faptul că nu îmi vorbeşte oricine, ci însuşi Dumnezeu. Aceste două realităţi, Euharistia şi credinţa, sunt legate. Şi astăzi, ca şi în timpul lui Isus, Petru este cel care reacţionează: „Doamne, la cine vom merge? Tu ai cuvintele vieţii veşnice”. Papa reacţionează în numele Bisericii. Dacă în unele zone a scăzut credinţa în Euharistie, trebuie să întărim credinţa în persoana lui Isus Cristos şi divinitatea sa, printr-o nouă evanghelizare.
