Bestseller – „Istoria unui suflet”
12.07.2002, Bucureşti (Catholica) - O lucrare a unei tinere care a trăit doar 24 de ani, în fapt jurnalul vieţii ei, a ajuns un bestseller în întreaga lume, fiind tradus în peste 60 de limbi. Este vorba de „Istoria unui suflet”, manuscrisele autobiografice ale Sfintei Tereza de Lisieux, sau a Pruncului Isus şi a Sfintei Feţe, cum mai este cunoscută.
Aceste manuscrise au apărut pentru prima oară în limba română între cele două războaie mondiale, la Editura Presa Bună din Dieceza de Iaşi. În 1998, Editura Surorilor Pauline din Bucureşti a oferit românilor o nouă traducere a acestei opere, după ediţia critică din 1992. Lucrarea este încă disponibilă în librării, inclusiv la librăria on-line „Presa Bună”. Dată fiind apropiata sosire în România a relicvelor Sfintei Tereza, Catholica a considerat de cuviinţă să readucă în atenţie această carte.
„Ţie, scumpa mea Maică, ţie, care-mi eşti de două Mamă, vreau să îţi mărturisesc istoria sufletului meu… Când mi-ai cerut să fac acest lucru, mi se părea că inima mea se va tulbura ocupându-se de ea însăşi, dar apoi Isus m-a făcut să simt că, prin simpla ascultare, îi voi fi pe plac; de altfel, nu voi face decât un singur lucru: să încep să cânt ceea ce trebuie să repet veşnic – îndurările Domnului!” Aşa îşi începe Tereza autobiografia, scrisă la cererea superioarelor ei, Maica Agneza a lui Isus – sora ei mai mare -, şi mai apoi Maica Maria de Gonzaga.
Evocând în prolog şi în epilog copilăria, moartea şi ultimele cuvinte ale Sfintei, cartea mai cuprinde trei manuscrise autobiografice, precum şi o anexă în care este prezentat biletul de profesiune, purtat de Tereza în dreptul inimii în ziua în care rostit voturile sacre, actul ei de ofrandă către Iubirea milostivă, un dialog epistolar dintre Tereza şi o altă soră a ei, Maria a Sfintei Inimi, povestea păcătoasei convertite şi moarte din iubire, şi o cronologie şi notele la manuscrise.
Manuscrisul A este dedicat Maicii Agneza a lui Isus, şi în el Tereza prezintă în principal copilăria ei, vorbind printre altele despre primii ani de viaţă, moartea mamei, surâsul Fecioarei care a vindecat-o de o boală ciudată, Prima Împărtăşanie, intrarea surorilor ei în mănăstire, primul păcătos convertit prin rugăciunile ei, dorinţa de a intra în Carmel, cu lupta pentru a-i convinge pe cei din jur de vocaţia ei, pelerinajul la Roma cu audienţa la Papa Leon al XIII-lea, căruia i-a cerut de asemenea permisiunea de a intra în mănăstire la 15 ani, intrarea în Carmel, îmbrăcarea hainei, moartea tatălui ei.
Manuscrisul B este adesat lui Isus, şi dedicat Sorei Maria a Sfintei Inimi. În acest manuscris, Mica Floare descrie în mod impresionant şi profund descoperirea vocaţiei ei: „Iubirea mi-a dăruit cheia vocaţiei mele. Am înţeles că dacă Biserica are un trup alcătuit din mădulare diferite, cel mai necesar, cel mai nobil dintre toate nu-i lipseşte: am înţeles că Biserica are o Inimă, şi că această Inimă arde în Iubire. Am înţeles că numai Iubirea lucrează în mădularele Bisericii, că de s-ar stinge Iubirea, Apostolii nu ar mai vesti Evanghelia, Martirii ar refuza să-şi verse sângele… Am înţeles că Iubirea cuprinde toate vocaţiile… Atunci, în bucuria mea delirantă, fără măsură, am strigat: O Isuse, Iubirea mea… mi-am găsit în sfârşit vocaţia, vocaţia mea este Iubirea!”
Manuscrisul C, dedicat Maicii Maria de Gonzague, completează amintirile Terezei din viaţa călugărească, evocată prea sumar în Manuscrisul A, şi se referă la exigenţele iubirii fraterne pe care sfânta o redescoperă în profunzime chiar în anul în care a redactat manuscrisul. Cu două luni înainte de moarte, recitindu-şi amintirile, cu lacrimi în ochi Tereza i-a spus Maicii Agnes a lui Isus: „Ceea ce recitesc în acest caiet este într-adevăr sufletul meu!… Maică, aceste pagini vor face mult bine. Se va cunoaşte mai bine blândeţea bunului Dumnezeu…” La această experienţă a iubirii divine este invitat fiecare cititor al „Istoriei unui suflet”.
