Întâlnire istorică între Papa Francisc şi liderul Bisericii Ortodoxe Copte din Egipt

10.05.2013, Vatican (Catholica) - Vizita Preafericirii Sale Tawadros al II-lea, Papă al Alexandriei şi Patriarh în Scaunul Sf. Marcu, „întăreşte legăturile de prietenie şi de fraternitate ce există deja între Scaunul lui Petru şi Scaunul lui Marcu, moştenitor al unei inestimabile moşteniri de martiri, teologi, călugări sfinţi şi discipoli fideli lui Cristos, care au dat mărturie despre Evanghelie în fiecare generaţie, adesea în situaţii deosebit de grave”, a spus Papa Francisc astăzi, primindu-l pe liderul Bisericii Ortodoxe Copte din Egipt. Pontiful a amintit de întâlnirea memorabilă ce a avut loc acum 40 de ani, între cei doi predecesori, Papa Paul al VI-lea şi Papa Shenouda al III-lea, care i-a unit „într-o îmbrăţişare de pace şi de fraternitate, după secole de îndepărtare reciprocă”.

Declaraţia comună ce a fost semnată de cei doi Papi în 1973 reprezintă „o piatră de hotar pe drumul ecumenismului” şi a ajutat la instituirea unei comisii mixte de dialog teologic între cele două Biserici, care „a adus rezultate bune şi a pregătit terenul pentru un mai amplu dialog dintre Biserica Catolică şi întreaga familie a Bisericilor Ortodoxe Orientale, un dialog ce continuă să aducă roade până astăzi”. „În acea declaraţie solemnă”, a subliniat Papa Francisc, „Bisericile noastre recunoşteau faptul că, în linie cu tradiţiile apostolice, ele mărturisesc ‘o singură credinţă într-un singur Dumnezeu Trinitar’ şi ‘divinitatea Unicului Fiu al lui Dumnezeu… Dumnezeu perfect în divinitatea sa, om perfect în umanitatea sa’. Ele recunoşteau că viaţa divină ne este dată şi ne este nutrită prin Sacramente şi recunoşteau legătura reciprocă în devoţiunea lor comună faţă de Maica lui Dumnezeu.”

Episcopul Romei şi-a exprimat bucuria că cele două părţi se pot recunoaşte „unite de un Botez, a cărui expresie specială este rugăciunea noastră comună, ce priveşte înspre ziua în care, în concordanţă cu dorinţa Domnului, vom putea să bem împreună din acelaşi potir”. Conştient că mai este un drum lung de parcurs, Sfântul Părinte a amintit câteva momente cheie, precum întâlnirea de la Cairo dintre Papa Shenouda şi Papa Ioan Paul al II-lea, din februarie 2000. Fericitul Papă Ioan Paul al II-lea, care era în pelerinaj în acele locuri de unde a pornit credinţa creştină, îşi exprima convingerea că „sub călăuzirea Duhului Sfânt, rugăciunea noastră perseverentă, dialogul nostru şi dorinţa de a construi comuniunea zi de zi prin iubire reciprocă, ne vor permite să facem paşi noi spre deplina unitate”.

Papa i-a mulţumit Patriarhului pentru grija arătată faţă de Biserica Catolică Coptă, după cum o demonstrează printre altele şi înfiinţarea Consiliului Naţional al Bisericile Creştine. Această iniţiativă „reprezintă un semn important al dorinţei tuturor celor ce cred în Cristos de a-şi dezvolta relaţiile în viaţa de zi cu zi, care astfel să fie tot mai fraterne, şi de a se pune în slujba întregii societăţi egiptene, din care fac parte integrantă. Permiteţi-mi să vă asigur, Preafericirea Voastră, că eforturile depuse pentru construirea comuniunii între credincioşii lui Cristos, precum şi interesul Dvs. viu pentru viitorul ţării şi pentru rolul comunităţilor creştine în societatea egipteană, au un profund ecou în inima Succesorului lui Petru şi a întregii comunităţi catolice.”

„‘Dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el, iar dacă este cinstit un mădular, toate se bucură cu el’. Aceasta este legea vieţii creştine şi în acest sens putem spune că există şi un ecumenism al suferinţei: aşa după cum sângele martirilor a fost sămânţă de întărire şi de fertilitate pentru Biserică, tot la fel împărtăşirea suferinţelor noastre zilnice poate să devină un instrument eficient de unitate. Aceasta se aplică, într-un anume sens, contextului mai larg al societăţii şi al relaţiilor dintre creştini şi necreştini: din suferinţa împărtăşită poate să înflorească – cu ajutorul lui Dumnezeu – iertarea, reconcilierea şi pacea.”