Papa Francisc: Sfinţenia este o vocaţie pentru toţi
01.11.2013, Vatican (Catholica) - În ziua de sărbătorire a Tuturor Sfinţilor, Papa Francisc a reluat ideea că fiecare dintre noi este chemat la sfinţenie. „Nu este un privilegiu al câtorva”, a spus Pontiful înainte de rugăciunea Angelus. „Noi toţi, la Botez am primit moştenirea de a putea deveni sfinţi.” Redăm integral alocuţiunea Sfântului Părinte, după traducerea apărută pe Ercis.ro.
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor, pe care o celebrăm astăzi, ne aminteşte că ţinta existenţei noastre nu este moartea, este paradisul! Scrie aceasta Apostolul Ioan: „Nu s-a arătat încă ce vom fi. Ştim că atunci când se va arăta, vom fi asemenea Lui pentru că îl vom vedea aşa cum este” (1In 3,2). Sfinţii, prietenii lui Dumnezeu, ne asigură că această promisiune nu dezamăgeşte. De fapt, în existenţa lor pământească, au trăit în comuniune profundă cu Dumnezeu. Pe faţa fraţilor mai mici şi dispreţuiţi au văzut faţa lui Dumnezeu şi acum îi contemplă faţă în faţă în frumuseţea Sa glorioasă.
Sfinţii nu sunt supraoameni, nici nu s-au născut perfecţi. Sunt ca noi, ca fiecare dintre noi, sunt persoane care înainte de a ajunge la gloria cerului au trăit o viaţă normală, cu bucurii şi dureri, trude şi speranţe. Dar ce anume a schimbat viaţa lor? Când au cunoscut iubirea lui Dumnezeu, au urmat-o cu toată inima, fără condiţii şi ipocrizii; şi-au dedicat viaţa în slujba altora, au suportat suferinţe şi adversităţi fără a urî şi răspunzând la rău cu binele, răspândind bucurie şi pace. Aceasta este viaţa sfinţilor: persoane care, din iubire faţă de Dumnezeu, în viaţa lor nu i-au pus condiţii; nu au fost ipocriţi; şi-au dedicat viaţa în slujba celorlalţi pentru a-l sluji pe aproapele; au suferit atâtea adversităţi, dar fără a urî. Sfinţii n-au urât niciodată. Înţelegeţi bine aceasta: iubirea este a lui Dumnezeu, dar ura de la cine vine? Ura nu vine de la Dumnezeu, ci de la diavol! Şi sfinţii s-au îndepărtat de diavol; sfinţii sunt bărbaţi şi femei care au bucuria în inimă şi o transmit celorlalţi. A nu urî niciodată, ci a-i sluji pe ceilalţi, pe cei mai nevoiaşi; a ne ruga şi a trăi în bucurie; acesta este drumul sfinţeniei!
A fi sfinţi nu este un privilegiu al câtorva, ca şi cum cineva ar fi avut o mare moştenire; noi toţi, la Botez am primit moştenirea de a putea deveni sfinţi. Sfinţenia este o vocaţie pentru toţi. De aceea toţi suntem chemaţi să mergem pe calea sfinţeniei şi această cale are un nume, o faţă: faţa lui Isus Cristos. El ne învaţă să devenim sfinţi. El, în evanghelie, ne arată drumul: cel al fericirilor (cf. Mt 5,1-12). De fapt, împărăţia cerurilor este pentru cei care nu îşi pun siguranţa în lucruri, ci în iubirea lui Dumnezeu; pentru cei care au o inimă simplă, umilă, nu consideră că sunt drepţi şi nu îi judecă pe ceilalţi, cei care ştiu să sufere cu cel care suferă şi să se bucure cu cel care se bucură, nu sunt violenţi, ci milostivi şi caută să fie artizani ai reconcilierii şi ai păcii. Sfântul, sfânta sunt artizani ai reconcilierii şi ai păcii; ajută mereu oamenii să se reconcilieze şi ajută mereu pentru ca să fie pace. Şi astfel este frumoasă sfinţenia; este un drum frumos!
Astăzi, în această sărbătoare, sfinţii ne dau un mesaj. Ne spun: Încredeţi-vă în Domnul, pentru că Domnul nu dezamăgeşte! Nu dezamăgeşte niciodată, este un bun prieten mereu alături de noi. Cu mărturia lor, sfinţii ne încurajează să nu ne fie frică să mergem împotriva curentului sau să fim neînţeleşi şi batjocoriţi când vorbim despre El şi despre Evanghelie; ne demonstrează cu viaţa lor că acela care rămâne fidel faţă Dumnezeu şi faţă de cuvântul Său experimentează deja pe acest pământ mângâierea iubirii Sale şi apoi „de o sută de ori mai mult” în veşnicie. Aceasta e ceea ce sperăm şi îi cerem Domnului pentru fraţii şi surorile noastre răposaţi. Cu înţelepciune, Biserica a pus în strânsă secvenţă sărbătoarea Toţi Sfinţii şi Comemorarea tuturor credincioşilor răposaţi. La rugăciunea noastră de laudă adusă lui Dumnezeu şi de venerarea a duhurilor fericite se uneşte rugăciunea pentru cei care ne-au precedat în trecerea din această lume la viaţa veşnică.
Să încredinţăm rugăciunea noastră mijlocirii Mariei, Regina tuturor sfinţilor.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiţi fraţi şi surori,
Vă salut pe toţi cu afect, în special familiile, grupurile parohiale şi asociaţiile. Un salut călduros adresez celor care au participat în această dimineaţă la Crosul Sfinţilor, organizat de Fundaţia „Don Bosco în lume”. Sfântul Paul ar spune că toată viaţa creştinului este o „alergare” pentru a cuceri premiul sfinţeniei: voi ne daţi un exemplu bun! Mulţumim pentru acest cros!
În această după-amiază voi merge la cimitirul Verano şi voi celebra acolo Sfânta Liturghie. Voi fi unit în mod spiritual cu cei care în aceste zile vizitează cimitirele, unde dorm cei care ne-au precedat în semnul credinţei şi aşteaptă ziua învierii. Îndeosebi mă voi ruga pentru victimele violenţei, în special pentru creştinii care şi-au pierdut viaţa din cauza persecuţiilor. Mă voi ruga în mod special şi pentru cei care, fraţi şi surori ai noştri, bărbaţi, femei şi copii au murit asaltaţi de sete, de foame şi de truda plecării pentru a ajunge la o condiţie de viaţă mai bună. În aceste zile am văzut în ziare acea imagine crudă a deşertului: să spunem cu toţii, în tăcere, o rugăciune pentru aceşti fraţi şi surori ai noştri.
Tuturor vă doresc o frumoasă sărbătoare a Tuturor Sfinţilor. La revedere şi poftă bună!
