Papa Francisc: Fericirile evanghelice sunt programul de viaţă creştină
09.06.2014, Vatican (Catholica) - Fericirile evanghelice reprezintă programul de viaţă pentru orice creştin, a spus Papa Francisc la predica la Sfânta Liturghie celebrată luni, 9 iunie 2014, dimineaţă, în capela Casei Sf. Marta din Vatican, citim în materialul de pe situl Radio Vatican. Pornind de la pasajul cu Fericirile din Evanghelia după Sf. Matei, citit luni la Sfânta Liturghie din ritul roman sau latin, Papa a subliniat, a doua zi după întâlnirea religioasă de rugăciune pentru pace din Vatican, că pentru a învinge ura este nevoie de curajul blândeţii. Pontiful a dat glas mai multor întrebări: „Dacă unul dintre voi îşi pune întrebarea: ‘Cum poţi să devii un bun creştin?’, aici găsim răspunsul lui Isus, care ne arată lucruri ce merg foarte mult contra curentului a ceea ce se face de obicei în lume”.
„Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor” (Matei 5,3). „Bogăţiile”, a spus Papa, „nu îţi dau nimic sigur. Mai mult, când inima este bogată, este atât de satisfăcută de sine însăşi încât nu mai are loc pentru Cuvântul lui Dumnezeu”. „Fericiţi sunt cei care plâng, pentru că ei vor fi mângâiaţi” (v. 4). „Dar lumea ne spune: bucuria, fericirea, divertismentul, acestea sunt frumuseţea vieţii. Şi trece cu vederea când sunt probleme de sănătate, probleme de suferinţă în familie. Lumea nu vrea să plângă, preferă să ignoreze situaţiile dureroase, să le acopere. Numai o persoană care vede lucrurile aşa cum sunt şi plânge în inima sa este fericită şi va fi consolată. Este consolarea lui Isus, nu a lumii. Fericiţi cei blânzi în această lume care de la început este o lume de războaie, o lume în care peste tot există certuri, ură. Isus ne spune: fără războaie, fără ură, este pace şi blândeţe”.
„Dacă eu sunt blând în viaţă”, a continuat Sfântul Părinte, „unii vor crede că sunt naiv”. Nu au decât să gândească în acest fel, a spus Pontiful, „dar tu fii blând, pentru că prin această blândeţe vei moşteni pământul”. „Fericiţi cei cărora le este foame şi sete de dreptate, pentru că ei vor fi săturaţi” (v. 6). Fericiţi, a spus Papa, „cei care luptă pentru dreptate, pentru ca să fie dreptate în lume”. „Este atât de uşor să intri în grupul celor corupţi”, în „acea politică de fiecare zi bazată pe principiul ‘do ut des’ (îţi dau ca să îmi dai). Totul este o afacere”. Şi câte nedreptăţi, „câtă lume suferă din cauza acestor nedreptăţi!” Dar Isus ne spune: „Sunt fericiţi cei care se luptă împotriva acestor nedreptăţi”.
„Fericiţi cei milostivi, pentru că ei vor afla milostivire” (v. 7). Isus, a remarcat Pontiful, nu spune niciodată „fericiţi cei care se răzbună”. „Fericiţi cei care iartă, cei milostivi. Pentru că noi toţi suntem o armată de oameni iertaţi! Noi toţi am fost iertaţi. Şi de aceea, este fericit cel care merge pe această cale a iertării. Fericiţi cei curaţi cu inima, care au o inimă simplă, pură, fără murdării, o inimă care ştie să iubească cu acea curăţie atât de frumoasă. ‘Fericiţi făcătorii de pace!’ (v. 9). Dar este atât de obişnuit între noi să fii făcător de război sau, cel puţin, făcător de neînţelegeri! Când eu aud ceva despre cineva şi merg să o spun la un altcineva, fac o nouă ediţie puţin lărgită şi o dau mai departe. Este lumea bârfelor. Cei care bârfesc nu sunt făcători de pace, sunt duşmani ai păcii. Ei nu sunt Fericiţi”.
„Fericiţi cei persecutaţi pentru dreptate” (v. 10). Câţi oameni sunt persecutaţi şi au fost persecutaţi pur şi simplu pentru că au luptat pentru dreptate!” Fericirile evanghelice, a spus Papa Francisc, sunt „programul de viaţă pe care ni-l propune Isus”, „un program atât de simplu dar atât de greu”. „Dacă noi am vrea ceva mai mult, Isus ne dă şi alte indicaţii”, acel protocol după care vom fi judecaţi, pe care îl găsim în capitolul 25 al Evangheliei după Sf. Matei. „Am fost flămând şi mi-ai dat să mănânc, am fost însetat şi mi-ai dat să beau, am fost bolnav şi m-ai vizitat, eram la închisoare şi ai venit să mă vezi” etc. Cu aceste două repere, Fericirile şi Matei 25, „viaţa creştină poate fi trăită la cota înaltă a sfinţeniei”.
„Doar câteva cuvinte, cuvinte simple, dar la îndemâna tuturor, pentru că creştinismul este o religie practică: nu este pentru a o gândi, ci pentru a o pune în practică, pentru a o face. Astăzi, dacă aveţi puţin timp acasă, luaţi Evanghelia, Evanghelia după Sf. Matei, capitolul 5, unde găsiţi la început aceste Fericiri, şi capitolul 25, unde le găsim pe celelalte. Şi ne va prinde bine să le citim, o dată, de două ori, de trei ori. Dar să le citim, pentru că reprezintă programul de sfinţenie. Domnul să ne dea harul de a înţelege mesajul Său.”