Papa Francisc: Isus a venit în lume ca o persoană fără adăpost
24.09.2015, Washington (Catholica) - Nu există justificare socială sau morală pentru existența persoanelor fără adăpost, dar putem găsi alinare și sens în Întrupare, a spus Papa Francisc joi, 24 septembrie 2015, în timpul vizitei făcute la inițiativele catolice de caritate, în Washington DC. „Fiul lui Dumnezeu a venit în această lume ca o persoană fără adăpost”, a spus el. „Fiul lui Dumnezeu a știut ce înseamnă să începi viața fără un acoperiș deasupra capului. Nu putem găsi justificare socială sau morală, sub nici un chip, pentru lipsa locuinței. Există multe situații nedrepte, dar știm că Dumnezeu suferă împreună noi, experimentează (aceste situații) alături de noi. El nu ne abandonează.”
„Isus nu numai că a dorit să fie solidar cu fiecare persoană, nu numai că a dorit ca nimeni să nu simtă sau să trăiască lipsa companiei Sale, a ajutorului Său, a iubirii Sale. El însuși s-a identificat cu toți cei care suferă, care plâng, care îndură orice fel de nedreptate.” Papa Francisc a vizitat biserica Sf. Patrick, una dintre cele mai vechi parohii din Washington. Biserica servește de asemenea ca sediu central al instituțiilor caritabile din oraș. Complexul include un adăpost pentru oamenii fără locuință și câteva programe de oferire de hrană.
În cadrul vizitei sale de joi, Papa le-a vorbit și celor care îi slujesc pe săraci și pe cei fără adăpost, oferindu-le ca patron și model pe Sf. Iosif, care s-a confruntat cu nedreptatea și suferința în grija lui pentru Maria și Isus. Pontiful a reflectat asupra situației Sfintei Familii în Betleem: „Fiul lui Dumnezeu a știut ce înseamnă a începe viața fără un acoperiș. Putem să ne imaginăm întrebările lui Iosif în acel moment: Cum? Fiul lui Dumnezeu nu are un acoperiș pentru a trăi? De ce suntem fără casă? De ce suntem fără un acoperiș? Sunt întrebări pe care mulți dintre voi pot să și le pună în fiecare zi și vi le puneți. Ca Iosif vă întrebați: de ce suntem fără un acoperiș, fără o casă? Și pentru noi care avem un acoperiș și o casă, sunt întrebări care ne vor face bine: de ce acești frați ai noștri sunt fără casă, de ce acești frați ai noștri nu au un acoperiș?”
Sf. Iosif „era un om care își punea întrebări, dar mai ales era un om al credinței. Credința a fost cea care i-a permis lui Iosif să găsească lumina în acel moment care părea complet întunecat; credința a fost cea care l-a susținut în dificultățile vieții sale. Prin credință Iosif a știu să meargă înainte când totul părea să îl oprească.” În același fel, credința îi poate susține pe săraci și poate da sens suferinței, a spus Papa. „În fața situațiilor nedrepte, dureroase, credința ne oferă acea lumină care risipește întunericul. Așa cum a fost pentru Iosif, credința ne deschide la prezența tăcută a lui Dumnezeu în fiecare viață, în fiecare persoană, în fiecare situație. El este prezent în fiecare dintre voi, în fiecare dintre noi.
„Credința este cea care ne spune că Dumnezeu este cu noi, că Dumnezeu este în mijlocul nostru, și prezența Sa ne îndeamnă la caritate. Acea caritate care se naște din chemarea unui Dumnezeu care nu încetează să bată la ușa noastră, ușa tuturor, pentru a ne invita la iubire, la compasiune, la a ne dărui unii altora. Isus continuă să bată la ușile noastre, ale vieților noastre. Nu face aceasta în mod magic, nu face aceasta cu trucuri sau cu panouri luminoase sau cu focuri de artificii. Isus continuă să bată la ușa noastră în fața fratelui, în fața vecinului, în fața celui care este lângă noi.
Sfântul Părinte a spus că rugăciunea este antidotul la insensibilitatea sau indiferența față de suferința celorlalți. „Dragi prieteni, unul dintre modurile cele mai eficace pe care le avem pentru a ajuta îl găsim în rugăciune. Rugăciunea ne unește, ne face frați, ne deschide inima și ne amintește un adevăr frumos pe care uneori îl uităm. În rugăciune cu toții învățăm să spunem Tată, Tăticule, și când spunem Tată, Tăticule, ne regăsim ca frați. În rugăciune nu există bogați sau săraci, există fii și frați. În rugăciune nu există persoane de clasa întâi sau de clasa a doua, există fraternitate.”
„În rugăciune, inima noastră găsește putere pentru a nu deveni insensibilă, rece în fața situațiilor de nedreptate. În rugăciune Dumnezeu continuă să ne cheme și să ne determine la caritate. Cât de bine ne face să ne rugăm împreună; cât de bine ne face să ne întâlnim în acel spațiu în care ne privim ca frați și recunoaștem că avem nevoie de sprijin unii pentru alții. Și astăzi doresc să mă rog cu voi, doresc să mă unesc cu voi pentru că am nevoie de sprijinul vostru și de apropierea voastră. Doresc să vă invit să ne rugăm împreună, unii pentru alții, unii cu alții. Astfel putem duce înainte acest sprijin care ne ajută să trăim bucuria că Isus este în mijlocul nostru.”
Imagini
