Vedeţi şi ziua de ieri sau de mâine. Informaţii preluate via Ercis.ro pentru partea latină.
Pentru ritul latin
Sf. Turibiu de Mongrovejo, ep. *Dan 13,1-9.15-17.19-30. 33-62 (13,41c-62); Ps 22; In 8,1-11;
Iată, mor, deşi nu am făcut nimic.
Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii, nu mă tem de niciun rău, căci tu eşti cu mine.
Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra în ea.
LECTURA I*
Iată, mor, deşi nu am făcut nimic.
Citire din cartea profetului Daniel 13,1-9.15-17.19-30.33-62
În zilele acelea, era un om care locuia în Babilon şi numele lui era Ioachim. El şi-a luat o soţie, al cărei nume era Suzana, fiica lui Hilchia. Ea era foarte frumoasă şi se temea de Domnul. 3 Părinţii ei erau drepţi şi au învăţat-o pe fiica lor după Legea lui Moise. 4 Ioachim era foarte bogat şi avea o grădină în apropierea casei lui. La el se adunau iudeii pentru că el era cel mai onorat dintre toţi. 5 Fuseseră stabiliţi doi bătrâni din popor judecători în anul acela despre care Stăpânul spusese: "A ieşit nelegiuirea din Babilon, de la bătrânii judecători despre care se credea că guvernau poporul". 6 Ei obişnuiau să vină în casa lui Ioachim şi la ei veneau toţi cei care se judecau. 7 Se întâmpla că, atunci când poporul pleca, spre miezul zilei, Suzana ieşea şi se plimba prin grădina soţului ei. 8 Cei doi bătrâni o priveau în fiecare zi ieşind şi plimbându-se şi au fost cuprinşi de poftă faţă de ea. 9 Ei şi-au pierdut minţile şi şi-au plecat ochii, ca să nu mai vadă cerul şi nici să nu-şi mai amintească de judecăţile cele drepte. 15 În timp ce ei aşteptau ziua potrivită, Suzana a ieşit ca ieri şi ca alaltăieri, numai cu două slujitoare, şi dorea să facă baie în grădină, căci era cald. 16 Nu era nimeni acolo, în afară de cei doi bătrâni care erau ascunşi şi o urmăreau. 17 Ea le-a zis slujitoarelor: "Aduceţi-mi ulei şi săpun, închideţi porţile grădinii, ca să fac baie!" 19 Când au ieşit slujitoarele, s-au ridicat cei doi bătrâni şi au alergat la ea. 20 Şi au spus: "Porţile grădinii sunt închise şi nimeni nu ne vede, iar noi suntem împătimiţi după tine. Fii de acord cu noi şi împreunează-te cu noi! 21 Dacă nu, vom da mărturie împotriva ta că era cu tine un tânăr şi de aceea le-ai trimis pe slujitoare de la tine". 22 Suzana a suspinat şi a zis: "Sunt îngrădită din toate părţile: dacă fac aceasta, sunt sortită morţii; dacă nu fac, nu voi scăpa din mâinile voastre. 23 Este mai bine pentru mine să nu fac şi să cad în mâinile voastre, decât să păcătuiesc înaintea Domnului". 24 Suzana a strigat cu glas puternic, dar au strigat şi cei doi bătrâni împotriva ei. 25 Şi, alergând, unul dintre ei a deschis porţile grădinii. 26 Când au auzit strigătul care venea din grădină, cei din casă s-au grăbit prin poarta lăturalnică să vadă ce i s-a întâmplat. 27 Când bătrânii au spus cuvintele lor, slujitorii s-au ruşinat foarte mult, căci niciodată nu se auzise un astfel de cuvânt despre Suzana. 28 A doua zi, când s-a adunat poporul la soţul ei, Ioachim, au venit cei doi bătrâni, plini de nelegiuire, cu gândul împotriva Suzanei ca să o dea la moarte. 29 Ei au spus înaintea poporului: "Trimiteţi după Suzana, fiica lui Hilchia, care este soţia lui Ioachim!" Şi ei au trimis. 30 Au venit ea, părinţii ei, copiii ei şi toate rudele ei. 33 Plângeau cei care erau lângă ea şi toţi cei care o vedeau. 34 Dar cei doi bătrâni, ridicându-se în mijlocul poporului, au pus mâinile pe capul ei. 35 Iar ea, plângând, a privit spre cer, căci în inima ei era încrezătoare în Domnul. 36 Cei doi bătrâni au spus: "Pe când ne plimbam noi singuri în grădină, a intrat ea cu două slujitoare. Ea a închis porţile grădinii şi le-a trimis pe slujitoare. 37 Şi a venit la ea un tânăr care era ascuns şi s-a culcat cu ea. 38 Noi eram într-un colţ al grădinii. Văzând nelegiuirea, am alergat la ei. 39 Văzându-i împreunaţi, pe acela nu am putut să-l prindem, căci era mai puternic decât noi. Şi, deschizând porţile, a fugit afară. 40 Dar pe ea am prins-o şi am întrebat-o cine era tânărul. 41 Ea însă nu a vrut să ne facă cunoscut şi dăm mărturie pentru acestea". Adunarea i-a crezut, întrucât erau bătrâni ai poporului şi judecători şi au condamnat-o la moarte. 42 Suzana a strigat cu glas puternic şi a zis: "Dumnezeule veşnic, care cunoşti cele ascunse şi ştii toate mai înainte ca să fi fost, 43 tu ştii că au dat mărturie falsă împotriva mea şi, iată, mor, deşi nu am făcut nimic din ceea ce aceştia au spus cu răutate împotriva mea". 44 Domnul a ascultat glasul ei. 45 Pe când era dusă ca să fie ucisă, Dumnezeu a făcut să se ridice duhul sfânt al unui tinerel, al cărui nume era Daniel. 46 El a strigat cu glas puternic: "Eu sunt curat de sângele acesteia". 47 Tot poporul s-a întors spre el şi a zis: "Ce este cuvântul acesta pe care l-ai spus?" 48 Apoi, stând în mijlocul lor, a spus: "Aşa de nebuni sunteţi, fii ai lui Israel? Nu aţi cercetat şi fără ca să ştiţi cu certitudine aţi condamnat o fiică a lui Israel. 49 Întoarceţi-vă la judecată! Aceştia au dat mărturie falsă împotriva ei". 50 Tot poporul s-a întors în grabă. Şi bătrânii i-au spus: "Vino, stai în mijlocul nostru, căci ţie ţi-a dat Dumnezeu ceea ce este propriu bătrânilor!" 51 Daniel le-a spus: "Puneţi-l pe unul departe de celălalt şi eu îi voi cerceta!" 52 După ce i-au despărţit pe unul de celălalt, l-a chemat pe unul dintre ei şi i-a zis: "Tu, îmbătrânit în zile rele, acum te-au ajuns păcatele pe care le-ai făcut mai înainte. 53 Făcând judecăţi nedrepte, îi condamnaţi pe cei nevinovaţi şi-i eliberaţi pe cei vinovaţi, deşi Domnul a zis: «Pe cel nevinovat şi pe cel drept să nu-i ucizi!» 54 Acum deci dacă într-adevăr ai văzut-o, spune sub ce copac i-ai văzut întreţinându-se unul cu altul?" El a spus: "Sub un salcâm". 55 Daniel a spus: "Într-adevăr, ai minţit împotriva capului tău. Iată, îngerul lui Dumnezeu a primit poruncă de la Dumnezeu să te despice la mijloc!" 56 Îndepărtându-l pe acesta, a poruncit să fie adus celălalt. Şi i-a zis: "Sămânţă a lui Canaan, şi nu a lui Iuda! Frumuseţea te-a sedus şi pofta ţi-a pervertit inima. 57 Aşa le făceaţi fiicelor lui Israel care, temându-se, se întreţineau cu voi. Dar o fiică a lui Iuda nu a suportat nelegiuirea voastră. 58 Acum deci sub ce copac i-ai prins întreţinându-se unul cu celălalt?" Şi el a spus: "Sub un stejar". 59 Dar Daniel i-a spus: "Într-adevăr, ai minţit şi tu împotriva capului tău. Îngerul lui Dumnezeu aşteaptă cu sabia să te taie la mijloc, ca să vă nimicească". 60 Toată adunarea a strigat cu glas puternic şi l-a lăudat pe Dumnezeu, care îi salvează pe cei care îşi pun speranţa în el. 61 S-au ridicat împotriva celor doi bătrâni, pentru că Daniel demonstrase din gura lor că dăduseră mărturie falsă şi au făcut cu ei după modul cum făceau ei rău aproapelui. 62 Au făcut după legea lui Moise şi i-au ucis. Şi a fost salvat sângele nevinovat în ziua aceea.
Cuvântul Domnului
* forma prescurtată:
LECTURA I
Iată, mor, deşi nu am făcut nimic.
Citire din cartea profetului Daniel 13,41c-62
În zilele acelea, adunarea a condamnat-o pe Suzana la moarte. Suzana a strigat cu glas puternic şi a zis: "Dumnezeule veşnic, care cunoşti cele ascunse şi ştii toate mai înainte ca să fi fost, 43 tu ştii că au dat mărturie falsă împotriva mea şi, iată, mor, deşi nu am făcut nimic din ceea ce aceştia au spus cu răutate împotriva mea". 44 Domnul a ascultat glasul ei. 45 Pe când era dusă ca să fie ucisă, Dumnezeu a făcut să se ridice duhul sfânt al unui tinerel, al cărui nume era Daniel. 46 El a strigat cu glas puternic: "Eu sunt curat de sângele acesteia". 47 Tot poporul s-a întors spre el şi a zis: "Ce este cuvântul acesta pe care l-ai spus?" 48 Apoi, stând în mijlocul lor, a spus: "Aşa de nebuni sunteţi, fii ai lui Israel? Nu aţi cercetat şi fără ca să ştiţi cu certitudine aţi condamnat o fiică a lui Israel. 49 Întoarceţi-vă la judecată! Aceştia au dat mărturie falsă împotriva ei". 50 Tot poporul s-a întors în grabă. Şi bătrânii i-au spus: "Vino, stai în mijlocul nostru, căci ţie ţi-a dat Dumnezeu ceea ce este propriu bătrânilor!" 51 Daniel le-a spus: "Puneţi-l pe unul departe de celălalt şi eu îi voi cerceta!" 52 După ce i-au despărţit pe unul de celălalt, l-a chemat pe unul dintre ei şi i-a zis: "Tu, îmbătrânit în zile rele, acum te-au ajuns păcatele pe care le-ai făcut mai înainte. 53 Făcând judecăţi nedrepte, îi condamnaţi pe cei nevinovaţi şi-i eliberaţi pe cei vinovaţi, deşi Domnul a zis: «Pe cel nevinovat şi pe cel drept să nu-i ucizi!» 54 Acum deci dacă într-adevăr ai văzut-o, spune sub ce copac i-ai văzut întreţinându-se unul cu altul?" El a spus: "Sub un salcâm". 55 Daniel a spus: "Într-adevăr, ai minţit împotriva capului tău. Iată, îngerul lui Dumnezeu a primit poruncă de la Dumnezeu să te despice la mijloc!" 56 Îndepărtându-l pe acesta, a poruncit să fie adus celălalt. Şi i-a zis: "Sămânţă a lui Canaan, şi nu a lui Iuda! Frumuseţea te-a sedus şi pofta ţi-a pervertit inima. 57 Aşa le făceaţi fiicelor lui Israel care, temându-se, se întreţineau cu voi. Dar o fiică a lui Iuda nu a suportat nelegiuirea voastră. 58 Acum deci sub ce copac i-ai prins întreţinându-se unul cu celălalt?" Şi el a spus: "Sub un stejar". 59 Dar Daniel i-a spus: "Într-adevăr, ai minţit şi tu împotriva capului tău. Îngerul lui Dumnezeu aşteaptă cu sabia să te taie la mijloc, ca să vă nimicească". 60 Toată adunarea a strigat cu glas puternic şi l-a lăudat pe Dumnezeu, care îi salvează pe cei care îşi pun speranţa în el. 61 S-au ridicat împotriva celor doi bătrâni, pentru că Daniel demonstrase din gura lor că dăduseră mărturie falsă şi au făcut cu ei după modul cum făceau ei rău aproapelui. 62 Au făcut după legea lui Moise şi i-au ucis. Şi a fost salvat sângele nevinovat în ziua aceea.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 22(23),1-3a.3b-4.5.6 (R.: 4a)
R.: Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii, nu mă tem de niciun rău, căci tu eşti cu mine.
1 Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic;
2 el mă paşte pe păşuni verzi,
mă conduce la ape de odihnă,
3a îmi înviorează sufletul. R.
3b Mă călăuzeşte pe cărări drepte de dragul numelui său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,
nu mă tem de niciun rău, căci tu eşti cu mine,
toiagul şi nuiaua ta mă mângâie. R.
5 Tu pregăteşti masă pentru mine
în faţa duşmanilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi paharul meu e plin de se revarsă. R.
6 Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în casa Domnului
până la sfârşitul zilelor mele. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ez 33,11a
"Nu vreau moartea păcătosului, spune Domnul, ci să se întoarcă de la calea lui şi să fie viu".
EVANGHELIA
Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra în ea.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 8,1-11
În acel timp, Isus s-a dus pe Muntele Măslinilor. Dar în zori a venit din nou la templu şi tot poporul venea la el, iar el, fiind aşezat, îi învăţa. 3 Cărturarii şi fariseii au adus o femeie prinsă în adulter şi, punând-o la mijloc, 4 i-au zis: "Învăţătorule, această femeie a fost surprinsă asupra faptului de adulter. 5 Moise ne-a poruncit în Lege ca pe astfel de femei să le batem cu pietre. Dar tu, ce zici?" 6 Însă spuneau aceasta ispitindu-l, ca să aibă de ce să-l acuze. Dar Isus, aplecându-se, scria cu degetul pe pământ. 7 Întrucât continuau să-l întrebe, s-a ridicat şi le-a spus: "Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra în ea!" 8 Şi, aplecându-se din nou, scria pe pământ. 9 Când au auzit, au plecat unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni. El a rămas singur, iar femeia era în mijloc. 10 Isus s-a ridicat şi i-a spus: "Femeie, unde sunt ei? Nu te-a condamnat nimeni?" 11 Ea i-a zis: "Nimeni, Doamne". Isus i-a spus: "Nici eu nu te condamn; mergi, de acum să nu mai păcătuieşti!"
Cuvântul Domnului
Pentru ritul bizantin
Sf. cuv. m. Nicon şi cei 199 învățăcei ai lui († 273). Înainteserbarea Buneivestiri.Ap Apoc 16,1-9; Ev a 8-a a Patimilor: Lc 23,32-49.
Apoc 16,1-9: Şi am auzit glas mare, din templu, zicând celor şapte îngeri: Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu. Şi s-a dus cel dintâi şi a vărsat cupa lui pe pământ. Şi o bubă rea şi ucigătoare s-a ivit pe oamenii care aveau semnul fiarei şi care se închinau chipului fiarei. Şi al doilea înger a vărsat cupa lui în mare, şi marea s-a prefăcut în sânge ca de mort, şi orice suflare de viaţă a murit, din cele ce sunt în mare. Iar cel de al treilea a vărsat cupa lui în râuri şi în izvoarele apelor şi s-au prefăcut în sânge. Şi am auzit pe îngerul apelor, zicând: Drept eşti Tu, Cel ce eşti şi Cel ce erai, Cel Sfânt, că ai judecat acestea: Fiindcă au vărsat sângele sfinţilor şi al proorocilor, tot sânge le-ai dat să bea. Vrednici sunt! Şi am auzit din altar, grăind: Da, Doamne Dumnezeule, Atotţiitorule, adevărate şi drepte sunt judecăţile Tale! Şi al patrulea înger a vărsat cupa lui în soare şi i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui. Şi oamenii au fost dogoriţi cu mare arşiţă şi au hulit numele lui Dumnezeu, Care are putere peste urgiile acestea, şi nu s-au pocăit ca să-I dea slavă.
Lc 23,32-49: Şi erau duşi şi alţii, doi făcători de rele, ca să-i omoare împreună cu El. Şi când au ajuns la locul ce se cheamă al Căpăţânii, L-au răstignit acolo pe El şi pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta şi unul de-a stânga. Iar Isus zicea: Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac. Şi împărţind hainele Lui, au aruncat sorţi. Şi sta poporul privind, iar căpeteniile îşi băteau joc de El, zicând: Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască şi pe Sine Însuşi, dacă El este Hristosul, alesul lui Dumnezeu. Şi Îl luau în râs şi ostaşii care se apropiau, aducându-I oţet. Şi zicând: Dacă Tu eşti regele iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi! Şi deasupra Lui era scris cu litere greceşti, latineşti şi evreieşti: Acesta este regele iudeilor. Iar unul dintre făcătorii de rele răstigniţi, Îl hulea zicând: Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi pe noi. Şi celălalt, răspunzând, îl certa, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, că eşti în aceeaşi osândă? Şi noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă n-a făcut nici un rău. Şi zicea lui Isus: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta. Şi Isus i-a zis: Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai. Şi era acum ca la ceasul al şaselea şi întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea. Când soarele s-a întunecat; iar catapeteasma templului s-a sfâşiat pe la mijloc. Şi Isus, strigând cu glas tare, a zis: Părinte, în mâinile Tale încredinţez spiritul Meu. Şi acestea zicând, Şi-a dat spiritul. Iar sutaşul, văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost. Şi toate mulţimile care veniseră la această privelişte, văzând cele întâmplate, se întorceau bătându-şi pieptul. Şi toţi cunoscuţii Lui, şi femeile care Îl însoţiseră din Galileea, stăteau departe, privind acestea.
