Conceptul de „putere” îşi are rădăcinile în antichitate

28.11.2000, Roma (ZENIT) - Concepţiile pre-Vatican II despre puterea în Biserică îşi au rădăcinile în antichitate, a spus Arhiepiscopul Parisului, Cardinalul Jean-Marie Lustiger, vorbind celor peste 550 de lideri participanţi la Congresul Catolicilor Laici.

Cardinalul a spus audienţei că în anii care au urmat Conciliului Vatican II, au existat dezbateri aprinse între teologii vestici, care erau moştenitorii unei situaţii istorice străvechi. Situaţia, a spus el, a fost caracterizată de „confruntarea între puterea spirituală, reprezentată de Biserică, în special de Papă, şi de puterea temporală, reprezentată de prinţi şi împăraţi”. Situaţia a dat naştere doctrinei „celor două săbii”, două puteri, fiecare încercând să o domine pe cealaltă, a explicat Cardinalul francez.

Când balanţa politico-eclesială a dispărut, a continuat el, aceste noţiuni s-au transferat „în balanţa internă a Bisericii, cu o diviziune a competenţei între laici pe de o parte şi preoţi pe de altă parte. Unii spun că laicii ar trebui să administreze temporalul şi că preoţii au autoritatea să administreze realităţile religioase. Laicii ar trebui să se ocupe de politică; preoţii de cult şi apostolat”.

Cardinalul a continuat: „Conciliul Vatican II nu a mai luat ca punct de start exercitarea puterii în interiorul sferei creştine, ci mai curând vocaţia şi misiunea Bisericii în lume, şi modul în care diferiţii ei membri trebuie să participe la ea. De atunci, realitatea concretă şi istorică a Sacramentelor Botezului şi Preoţiei permite analiza societăţii eclesiale, şi nu conceptele politice şi sociologice”.