Opinii catolice despre România şi Biserica Ortodoxă
11.12.2000, Bruxelles (Viaţa Cultelor) - După cum am informat (buletinul „Viaţa Cultelor”, nr. 388 din 20 noiembrie 2000), la Institutul „Lumen Vitae” din Bruxelles a avut loc, la 18 noiembrie, o reuniune „cu uşile deschise” consacrată României, în organizarea asociaţiei catolice „Pax Christi”. Cu acest prilej, Pr. Michel van Parys, consultor la Vatican în Congregaţia Bisericilor Orientale, a ţinut o conferinţă despre specificitatea Bisericii Ortodoxe Române. Reproducem în continuare rezumatul acestei conferinţe, care ne-a fost transmis în limba franceză de Pr. Simon Noël.
„România este o ţară de tradiţie bizantină şi în acelaşi timp cu o cultură latină. Pe teritoriul ei prezenţa romană s-a manifestat în anii 106-271. Vizita papală din 7-9 mai 1999 a fost o reuşită. Există o excelentă atmosferă în comisia ortodoxă – greco-catolică. La reuniunea de la Baltimore (SUA, iulie 2000) românii au fost cei care s-au înţeles cel mai bine între ei.
Biserica Ortodoxă are acum o dimensiune mondială şi ea există în toate ţările. În România (ca şi în Polonia), viaţa parohială a existat şi în timpul regimului comunist. Biserica Ortodoxă a fost refugiul sufletului naţional. În prezent, ea trebuie să-şi găsească un nou raport cu societatea. Biserica Ortodoxă Română se defineşte ca o Biserică pentru care esenţială este celebrarea Liturghiei în jurul Episcopului locului. De asemenea, ea este o Biserică cu structură sinodală. La ortodocşi, Sfântul Sinod este deliberativ, în vreme ce la catolici acesta este consultativ. Biserica Ortodoxă reprezintă comuniunea în credinţă şi Sfintele Taine a 15 Biserici autocefale. Cele mai vechi sunt cele 4 Patriarhii antice (Biserici transnaţionale) şi cele mai recente sunt Bisericile naţionale (Patriarhii şi Arhiepiscopii). În timpul persecuţiei (comuniste), lucrul cel mai important pentru Biserica Ortodoxă a fost prezervarea vieţii liturgice. A fost de asemenea importantă comuniunea sfinţilor: rezistenţa la comunism a părinţilor spirituali a fost foarte mare şi aceasta răscumpără Biserica; în vreme ce un catolic ia în considerare mai întâi atitudinea ierarhiei, ortodoxul are în vedere mai întâi atitudinea călugărilor şi a părinţilor spirituali pentru a judeca rezistenţa Bisericii. Biserica Ortodoxă are o lungă memorie, pentru că este o Biserică Apostolică. În România, istoria ei este legată de Sfântul Apostol Andrei. Din această cauză, Biserica Ortodoxă are reticenţe faţă de stilul actual al mişcării ecumenice, care este adesea marcată de modernism.”
