Papa a publicat o Scrisoare apostolică la încheierea Jubileului

06.01.2001, Vatican (ZENIT) - Câteva dintre marile provocări cărora trebuie să le facă faţă creştinii în cel de al Treilea Mileniu sunt Noua Evanghelizare, unitatea creştină, creşterea în dialogul interreligios, apărarea familiei şi a mediului, şi implicaţiile etice ale biotehnologiei, potrivit celui mai recent document al Sfântului Părinte.

Papa Ioan Paul al II-lea s-a referit la aceste provocări în Scrisoarea Apostolică `Novo Millennio Ineunte` [La Începului Noului Mileniu], pe care a semnat-o, într-un gest fără precedent, în Piaţa San Pietro din Vatican la încheierea Sfintei Liturghii cu ocazia Epifaniei. Această Liturghie, la care au participat peste 100.000 de pelerini, a început cu închiderea Porţii Sfinte şi s-a terminat cu cântarea Te Deum-ului ca mulţumire pentru binecuvântările Jubileului.

Cu această scrisoare, al cărui titlu o leagă de `Tertio Millennio Adveniente` [Venirea celui de al Treilea Mileniu] (1994), care i-a pregătit pe creştini pentru Marele Jubileu al Anului 2000, Pontiful studiază în profunzime semnificaţia celor 379 de zile de „har”, care cheamă Biserica la a face faţă provocărilor lumii.

Primul capitol, „Întâlnirea cu Cristos, moştenirea Marelui Jubileu”, este centrat pe amintire. Papa trece în revistă principalele evenimente ale Anului Jubiliar, nu atât pentru a le evalua, cât pentru a înălţa un imn de rugăciune şi pentru a „descifra” mesajul pe care Spiritul lui Dumnezeu l-a dat Bisericii în acest an de graţie.

Sunt amintite câteva momente mai importante: de la ceremonia ecumenică de deschidere a Porţii Sfinte a Bazilicii San Paolo fuori le mura la impresionanta ceremonie de „purificare a memoriei”, de la pelerinajul în Ţara Sfântă la numeroasele întâlniri cu grupuri de oameni foarte diferiţi. Tinerii se bucură de o menţiune specială în acest capitol, Jubileul lor impresionând profund şi servind ca o amintire a nevoii pentru o pastorală mai îndrăzneaţă şi mai angajată, pentru a veni în întâmpinarea generaţiei viitoare.

În afara evenimentelor externe, Papa Ioan Paul al II-lea vede Marele Jubileu mai întâi de toate ca un eveniment de har, care a atins vieţile a nenumăraţi oameni şi care i-a somat să facă un drum de convertire. Titlul capitolului cuprinde de fapt concluzia trasă de Sfântul Părinte: o reînnoită întâlnire cu Cristos este adevărata „moştenire” a Jubileului, o moştenire care trebuie acum preţuită şi investită în viitor.

Al doilea capitol, „O faţă de contemplat”, este puternic contemplativă. Înainte de a se uita în viitor şi la sarcinile viitoare, Papa încurajează Biserica să nu neglijeze, mai mult, să aprofundeze contemplarea misterului lui Cristos, cu ochii fixaţi pe faţa Lui.

Capitolul nu este unul doctrinal, ci mai degrabă un ecou al vocii lui Petru, în confesiunile lui din Cesarea: „Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului celui Viu” (Mt 16:16). Scrisoarea schiţează un portret istoric cuprinzător al lui Isus, subliniind adevărul şi credibilitatea Evangheliilor. Se orientează spre contemplarea feţei lui Cristos, spre profunzimile misterului său divino-uman, concentrându-se pe conştiinţa divinităţii Sale, chiar şi în drama crucii. Ea îşi ridică apoi privirea spre splendoarea Învierii.

Următoarele două capitole sunt legate direct de problema planificării pastorale. În al treilea capitol, „Începând din nou de la Cristos”, Papa Ioan Paul al II-lea subliniază nevoia orientării pastoralei creştine spre o experienţă solidă a credinţei, care va duce la înflorirea sfinţeniei. Papa cere idealuri mari pentru a evita mulţumirea cu o religiozitate mediocră.

„Noua Evanghelizare”, despre care s-a vorbit atât de des în ultimii ani, rămâne şi mai urgentă după Jubileu. Aceasta implică nevoia redescoperirii în profunzimea a rugăciunii, inspirându-ne din bogata moştenire pastorală şi mistică a celor 2000 de ani de istorie: rugăciunea personală, dar mai întâi rugăciunea comunitară, începând cu Liturghia, „sursa şi apogeul” vieţii Bisericii.

Elocvenţa cu care Papa Ioan Paul al II-lea se referă la Sacramentul Mărturisirii este semnificativă. Jubileul a arătat că acest Sacrament, atunci când este prezentat şi încurajat corespunzător, poate să treacă dincolo de crizele aparent ireversibile experimentate în multe cercuri în ultimii ani.

Capitolul final, „Martori ai iubirii”, prezintă provocările pentru un creştin la începutul celui de-al Treilea Mileniu. Această mărturie nu va fi credibilă dacă catolicii nu sunt uniţi, în „comuniune”, şi dacă ei nu păşesc pe drumul ecumenismului spre deplina unitate a creştinilor de diferite denominaţiuni, unire de care Biserica se bucură deja în mod misterios în Cristos.

Cum „putem rămâne indiferenţi faţă de perspectivele unei crize ecologice, care face ca zone vaste ale planetei noastre să devină de nelocuit şi ostile omenirii?” a întrebat Papa, „Sau faţă de problemele păcii, atât de des ameninţată de spectrul războaielor catastrofice, sau de dispreţul faţă de drepturile fundamentale ale atâtor oameni, în special ale copiilor?”

„Este nevoie de un angajament special cu privire la anumite aspecte ale mesajului radical al Evangheliei, care este adesea puţin înţeles, până într-acolo încât prezenţa Bisericii devine nedorită, dar care, cu toate acestea, trebuie să facă parte din misiunea ei de caritate”, a subliniat Sfântul Părinte.

„Vorbesc despre datoria de a fi angajaţi în respectarea vieţii oricărei fiinţe umane, de la concepţie până la moartea naturală. De asemenea, serviciul umanităţii ne cere să insistăm ca cei care folosesc ştiinţele cele mai avansate, în special din domeniul biotehnologiei, să nu neglijeze niciodată cerinţele etice fundamentale prin invocarea unei solidarităţi îndoielnice care poate conduce în final la discriminarea între o viaţă şi alta şi la ignorarea demnităţii pe care o are fiecare fiinţă umană”, a explicat Sfântul Părinte.

Dacă „mărturia creştină” trebuie să fie efectivă în lume, Papa a subliniat faptul că ea nu trebuie să impună „necredincioşilor o viziune bazată pe credinţă, ci să explice şi să apere valorile înrădăcinate chiar în natura fiecărei persoane umane”.

„În acest fel, caritatea va deveni în mod necesar un serviciu adus culturii, politicii, economiei şi familiei, astfel încât principiile fundamentale pe care se bazează destinul fiinţelor umane şi viitorul civilizaţiei, să fie respectate pretutindeni”, a continuat el. De acum încolo, aceasta este o provocare pe care Suveranul Pontif o încredinţează în special laicilor. Este o provocare căreia i se poate face faţă dacă „nu se cade în ispita de a transforma comunităţile creştine în simple agenţii sociale”.

Creştinii pot conta pe ajutorul oferit de dialogul interreligios în mărturisire, fără a ştirbi nimic din proclamarea creştină: dialogul este o călăuză importantă pentru creşterea tuturor în căutarea adevărului şi a promovării păcii, explică Scrisoarea.

Ca un semn al iubirii creştinilor, Papa a anunţat o decizie neaşteptată: ceea ce va rămâne din ofertele adunate în timpul Jubileului, după ce vor fi plătite toate cheltuielile, va merge pentru înfiinţarea unui aşezământ în Roma, un simbol al acelei carităţi înfloritoare faţă de care Biserica va continua să se angajeze în noul mileniu.

Scrisoarea se încheie declarând că deşi Poarta Sfântă a fost închisă, Cristos, „Poarta Vie”, este mai deschisă ca niciodată. După acest An Jubiliar, Biserica nu trebuie să se reîntoarcă la starea de calm, ci trebuie să lucreze cu un nou dinamism apostolic.