Va fi beatificat un preot care a murit pentru evrei

27.04.2001, Vatican (ZENIT) - Printre cei care vor fi beatificaţi cu ocazia vizitei în Ucraina a Papei Ioan Paul al II-lea, se va număra şi Emilian Kovtch, o victimă a persecuţiilor naziste care şi-a dat viaţa pentru a salva copii evrei. Decizia a fost luată după ce marţi Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor a recunoscut oficial martirajul lui Kovtch într-un lagăr de concentrare.

Emilian Kovtch s-a născut la 20 august 1884, în familia unui preot greco-catolic, într-un mic oraş din vestul Ucrainei. Kovtch a studiat teologia la Lviv şi mai târziu la Roma. După ce în 1911 a fost hirotonit preot, el şi-a început activitatea pastorală în Galicia, Ucraina, ulterior fiind trimis la ucrainienii emigraţi în Iugoslavia. În 1919 a ajuns capelan al soldaţilor ucrainieni care luptau în trupele bolşevice.

În 1922, Pr. Kovtch a fost numit preot paroh în Peremychlyany, un sat de lângă Lviv. Aici, majoritatea dintre cei 5.000 de locuitori erau evrei. Datorită activităţii Pr. Kovtch, viaţa pastorală a prins un dinamism remarcabil. El a organizat congrese euharistice, pelerinaje, grupe de cercetaşi şi de tineri studenţi. S-a ocupat de săraci şi de copiii orfani luându-i acasă, deşi acolo avea deja şase copii ai lui.

După invazia nazistă, evreii au început să fie persecutaţi şi exterminaţi. În acele momente, Pr. Kovtch a botezat o mulţime de evrei pentru a le salva vieţilor, deşi un asemenea act era interzis de către ocupanţi. În decembrie 1942 a fost arestat şi închis. Lideri precum Mitropolitul Andrew Cheptytsky au făcut tot posibilul pentru a fi elibera, fără succes însă.

Pr. Kovtch şi-a menţinut convingerile, aşa după cum se vede şi în acest pasaj dintr-un interogatoriu care i-a fost luat de către un ofiţer al Gestapo-ului: “Ştiaţi că este interzis să îi botezaţi pe evrei?” “Nu ştiam nimic.” “Acum ştiţi?” “Da.” “Veţi mai continua să faceţi aşa?” “Bineînţeles.”

În august 1943, Pr. Kovtch a fost deportat în lagărul de concentrare de la Majdanek. El a continuat şi aici să celebreze Sfânta Liturghie şi să spovedească. Într-o scrisoare trimisă copiilor săi, el scria: “Cu excepţia raiului, acesta este singurul loc în care vreau să fiu. Aici toţi suntem la fel: polonezi, evrei, ucrainieni, ruşi. Eu sunt singurul preot. Când celebrez Liturghia, ei se roagă pentru toţi, fiecare în limba lui proprie. Doar Dumnezeu înţelege toate limbile, nu?”

Conform registrelor lagărului, el a murit la 25 martie 1944. În ajunul morţii, scria familei: “Ieri au fost executaţi 50 de prizonieri. Dacă nu aş fi fost aici, cine i-ar fi ajutat să îndure astfel de momente? Ce pot să îi cer mai mult lui Dumnezeu? Nu vă faceţi griji pentru mine. Bucuraţi-vă cu mine”.