Cardinalul Pio despre misiunea sa în Ţara Sfântă

04.05.2001, Vatican (ZENIT) - Misiunea delicată a Cardinalului Pio Laghi în Ţara Sfântă s-a încheiat. Papa Ioan Paul al II-lea l-a trimis săptămâna trecută cu un mesaj scris de mână adresat prim-ministrului israelian şi liderului autorităţii palestiniene, în care cerea încetarea imediată a focului. Cardinalul Laghi, fost Nunţiu Apostolic în Statele Unite şi Argentina, a vorbit la Radio Vatican despre obiectivele şi principalele puncte ale misiunii sale.

– De a dorit Papa să trimită un legat în Ţara Sfântă?
– Era necesar, nu doar oportun, ca Sfântul Părinte să facă un asemenea gest. El a avut loc într-un context în care liderii politici ai lumii nu doar se uită cu îngrijorare la situaţia din zonă, ci chiar încearcă să intervină. Autoritatea Sfântului Părinte este ascultată, dar cu mari dificultăţi.

– Aţi dat personal în Tel Aviv prim-ministrului Sharon şi în Ramala liderului palestinian Arafat mesajul scris de Papa. Cum a fost întâlnirea cu liderul israelian?
– Ariel Sharon ne-a primit la reşedinţa sa din Tel Aviv; ne-a ascultat şi noi l-am ascultat. Am putut vedea că pentru el pacea înseamnă securitate. Desigur, securitate în anumite condiţii. În această privinţă, trebuie să mergem mai departe. De exemplu, aşezămintele pentru colonişti din Teritorii, care trebuie returnate Autorităţii Palestiniene, într-un anumit sens reprezintă o provocare, ca să nu spunem mai mult.

– Cum a fost întălnirea cu Arafat?
– Vineri dimineaţă, în timp ce mergeam să îl vizitez, am nimerit în mijlocul funeraliilor liderului palestinian Faisal Husseini, al cărui trup a fost purtat de un grup mare de palestinieni, care practic au invadat Ierusalimul din Ramala.
Consider că totul s-a desfăşurat cu un mare simţ de responsabilitate din partea israelienilor şi a palestinienilor, fără confruntări sau provocări. Am fost surprins că Arafat ne-a acordat atât de mult timp, după moartea prietenului şi confidentului lui.

Ne-am întâlnit în biroul lui. Am vorbit cu mare înflăcărare. L-am văzut obosit şi, poate, frustrat. Desigur, era supărat pentru moartea prietenului său, membru al Autorităţii Palestiniene şi o persoană foarte influentă în Ierusalim. Totuşi, într-un anumit sens, el a manifestat o mare încredere în Papa.

– Ce vreţi să spuneţi?
– Atât Sharon cât şi Arafat au dorit să păstreze originalul mesajului Papei, lăsând o copie pentru biroul lor. Este evident că mesajul Papei a ajuns la inimile lor, că ei îl respectă într-adevăr pe Suveranul Pontif şi respectă ceea ce încearcă să facă el. Mai mult, Arafat – şi toţi cei de faţă au putut vedea aceasta – nu a dorit să sărute doar scrisoarea ci şi semnătura Papei, ca şi cum ar vrea să îl îmbrăţişeze pe Sfântul Părinte însuşi, şi să îi ceară sprijinul.

– Care este atmosfera dominantă în rândul populaţiei?
– Există un climat care trece dincolo de simpla resemnare. Pretutindeni pluteşte întrebarea: „Când se va sfârşi?” Am fost de două ori, dimineaţa devreme, să celebrez Sfânta Liturghie la Sfântul Mormânt, şi nu era practic nimeni acolo. Nu am mai văzut niciodată Sfântul Mormânt atât de gol. Toate acestea produc tristeţe; se poate percepe o stare de spirit abătută.