Cetăţeni ai cerului şi ai pământului

Astăzi, în Italia şi în alte ţări, este celebrată Înălţarea la cer a lui Isus. Sărbătoarea ar fi trebuit să fie celebrată joi, dar din motive pastorale ea a fost mutată pe duminica de astăzi.

Înălţarea lui Isus a fost un eveniment care a lăsat o urmă de neşters în memoria primilor discipoli, aşa după cum vedem în mărturia dată de Evanghelie şi din cartea Faptelor Apostolilor. La patruzeci de zile de la Înviere, Isus şi-a condus discipolii pe Muntele Măslinilor, „spre Betania”, şi, „pe când îi binecuvânta, s-a despărţit de ei şi s-a înălţat la cer” (Luca 24,50-51). În mod firesc, ei au continuat să se uite în sus, fiind întrebaţi imediat de către doi îngeri: „de ce staţi privind la cer? Acest Isus… va veni, precum L-aţi văzut mergând la cer” (Fapte 1,11).

„Precum în cer aşa şi pe pământ”: aceste cuvinte, pe care le repetăm în fiecare zi în rugăciunea Tatăl nostru, exprimă bine noua condiţie a discipolilor, transformaţi de experienţa misterului pascal al lui Cristos. Ei sunt în acelaşi timp cetăţeni ai cerului şi ai pământului.

Într-adevăr, Cristos a devenit punte de legătură între cer şi pământ: El este Mijlocitorul dintre Dumnezeu şi om, dintre Împărăţia cerurilor şi istoria lumii. Uniţi cu El în acelaşi Spirit al Său, credincioşii formează o nouă comunitate, Biserica, a cărei natură este în acelaşi timp vizibilă şi spirituală, pelerină în lume şi participantă la gloria cerească (vezi Lumen Gentium 8,48-51).

Între toate creaturile, Preasfânta Fecioară Maria a fost asociată mai mult decât oricine cu acest mister. Ca noua Evă, din care s-a născut noul Adam, ea arată drumul strădaniei noastre pe pământ; în acelaşi timp, fiind ridicată la cer cu sufletul şi trupul, ea ne invită să fim orientaţi spre adevărata noastră patrie, unde ne aşteaptă deplinătatea vieţii de iubire pentru Dumnezeu, Unul şi Întreit.

Acum, când Biserica se îmbarcă pe oceanul noului mileniu, ea nu pierde din vedere steaua polară care îi îndrumă călătoria. Această stea este Cristos, Domnul veacurilor. Lângă El stă Mama Lui şi a noastră, care nu încetează să îşi însoţească copiii în pelerinajul lor pământesc. Ne uităm la ea cu sinceră speranţă. Îi încredinţăm speranţele şi planurile Bisericii care tocmai au reieşit din Consistoriul extraordinar încheiat în această săptămână. Cântând „Regina Caeli”, cu reînnoită încredere, îi cerem darul păcii pentru întreaga lume.