Cinci canonizări programate pentru duminica viitoare
06.06.2001, Vatican (ZENIT) - Papa Ioan Paul al II-lea va prezida duminica aceasta cinci canonizări, inclusiv a unui ucigaş care s-a convertit şi a trăit o viaţă de pocăinţă. Cei cinci sunt:
Rebecca Pierrette Ar-Rayes (1932-1914). A fost fecioară şi călugăriţă a Ordinului libanez al Sf. Anton al Maroniţilor. Ea este cunoscută ca „floarea din Himlaya”, după satul montan libanez unde s-a născut şi unde la 29 iunie 1832 a fost botezată Boutrossieh (Petronela). Moartea mamei ei şi recăsătorirea tatălui i-au marcat copilăria. La 14 ani, în ciuda faptului că tatăl ei dorea să o mărite, ea s-a declarat atrasă de viaţa călugărească. După ce a muncit pentru o familie libaneză din Damasc, ea a intrat în institutul fondat de Pr. Joseph Gemayel pentru educarea tinerelor fete. Institutul nu a făcut faţă conflictelor din 1860. Astfel, în 1871, Boutrossieh a intrat în Ordinul Sf. Anton al Maroniţilor, ordin ispirat de monasticismul egiptean vechi, ea luându-şi numele de Rafqa, adică Rebeca. În 1885, Sr. Rebeca şi-a oferit sănătatea Domnului; după aceea, ea şi-a pierdut vederea. Timp de 30 de ani, ea a îndurat dureri cumplite. Apoi, în 1907, a suferit o dureroasă paralizie. Trupul ei inert era plin de inflamaţii. Ea şi-a oferit suferinţele în unire cu Isus. Aniversarea morţii ei, 23 martie, este ziua în care va fi sărbătorită în calendar.
Luigi Scrosoppi (1804-1884). Acest preot italian a fost călugăr al Oratoriului Sf. Filip Neri, şi fondator al Surorilor Providenţei ale Sf. Cajetan de Thiene. „Săracii şi bolnavii sunt stăpânii noştri şi reprezintă chiar persoana lui Isus Cristos”, spunea acest preot, născut în Udine, nordul Italiei. El şi-a cheltuit marea sa moştenire şi energia în lucrări de caritate: Casa Abandonaţilor, pentru educarea tinerelor sărace; Casa Providenţei, pentru fostele lui eleve care nu aveau loc de muncă; şi activitatea sa pentru surzi şi muţi. Pentru susţinerea tuturor acestor instituţii, el a fondat Ordinul Surorilor Providenţei, pe care l-a pus sub protecţia Sf. Cajetan. Sărbătoarea sa va fi pe 3 aprilie. A fost proclamat sfânt după ce s-a recunoscut miraculoasa vindecare a zambianului Peter Changu Shitima, victimă a SIDA.
Agostino Roscelli (1818-1902). Născut în Bargone de Casarza, Liguria, el a murit în Genova. A fost hirotonit preot în 1846 şi, ca preot paroh, s-a îngrijit în special de tineret şi fete, care aveau mai greu acces la educaţie. El a fondat o şcoală pentru a putea oferi acestora pregătire intelectuală şi profesională. A instituit o comunitate religioasă de profesoare care să conducă şcoala. Sărbătoarea lui va fi pe 7 mai.
Bernardo da Corleone (1605-1667). Filippo Latini, un pantofar din Sicilia, era un expert în mânuirea cuţitelor. Într-o zi, el şi-a rănit mortal un adversar, fugind apoi pentru a nu fi arestat. S-a gândit să se retragă în biserica capucinilor din Palermo. În 1632, după ce s-a convertit, el a intrat în mănăstire ca şi frate, şi a trăit o viaţă de penitenţă. A fost beatificat în 1768. Sărbătoarea lui va fi la 12 ianuarie.
Teresa Eustochio Verzeri (1801-1852). A fost fecioară şi fondatoare a Institutului Fiicelor Sfintei Inimi a lui Isus. Membră a unei familii nobile de Bergamo, Lombardia, ea a fost formată din punct de vedere religios de comunitatea benedictină din localitatea ei natală. Ulterior ea s-a dedicat educării tinerelor fete. A fondat o congregaţie pentru ele, Fiicele Sfintei Inimi, care se ocupa de educaţie. A murit în Brescia. Sărbătoarea ei va fi pe 3 martie.
