Un tată a şapte copii împotriva naziştilor
15.07.2001, Vatican (ZENIT) - Printre cele trei decrete de recunoaştere a martiriului, promulgate recent de Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor, s-a aflat şi cel privindu-l pe germanul Nikolaus Gross. Tată a şapte copii, opoziţia lui Gross în faţa naziştilor l-a costat viaţa. Ca şi oponent nonviolent contra regimului, el a activat pentru revolta conştiinţelor împotriva lui Hitler. Viaţa model a lui Gross a fost bine rezumată de Dieceza de Essen, în motto-ul ales pentru celebrarea beatificării sale în 7 octombrie anul trecut: „Credinţă, iubire şi cruce”.
Născut în Niederwenigern, lângă Essen, în 1898, Gross a lucrat la început în mină. La vârsta de 19 ani s-a înscris în sindicatul minerilor creştini, şi la 20 de ani a devenit membru al Partidului Creştin de Centru. Până la vârsta de 22 de ani a fost secretarul tinerilor mineri, şi a început să colaboreze la Westdeutschen Arbeiterzeitung, ziarul Mişcării Muncitorilor Catolici. Doi ani mai târziu, a ajuns directorul acestui ziar.
Din reşedinţa sa din Cologne, el şi-a informat cititorii despre efectele dăunătoare ale propagandei naziste. „Noi, muncitorii catolici, cu tărie şi claritate respingem Socialismul Naţional, nu doar din motive politice şi economice, ci şi, în mod decisiv, datorită poziţiei noastre religioase şi culturale”, a spus el. Gross a colaborat cu cei mai distinşi intelectuali catolici care s-au opus regimului, cum ar fi Pr. iezuit Alfred Delp, şi laicul Emil Letterhaus, care au avut în final aceeaşi soartă cu Gross.
Pentru Gross era important să mărturisească şi să transmită credinţa. În 1943, el scria: „Majoritatea marilor acţiuni rezultă din îndeplinirea zilnică a datoriei fiecăruia în lucruri mici, de fiecare zi. Ceea ce are valoare în ceea ce facem este iubirea noastră specială pentru săraci şi bolnavi”. Dificultăţile au început odată cu venirea regimului nazist. Ziarul a fost declarat „duşman al statului”, şi închis în 1938. A continuat, totuşi, să publice o ediţie clandestină.
Deşi Gross şi însoţitorii săi nu au fost implicaţi în încercarea din 20 iulie de a-l asasina pe „Führer”, el şi membri din grupul său au fost închişi sau executaţi. În scrierile sale clandestine, confiscate de Gestapo, Gross spunea: „Dacă ni se cere să facem ceva împotriva lui Dumnezeu sau a credinţei, nu numai că nu putem face acest lucru, dar trebuie şi să refuzăm să ascultăm”. În ianuarie 1945, Nikolaus Gross a fost executat în închisoarea Plotzensee din Berlin. Trupul său a fost incinerat şi cenuşa împrăştiată.
