O istorie a Sinoadelor de după Vatican II

30.09.2001, Vatican (ZENIT) - Termenul de „Sinod” vine de la două cuvinte greceşti: „syn”, care înseamnă împreună, şi „hodos”, care înseamnă „cale”, adică „a merge împreună”, „a umbla împreună”. Instituţia Sinodului Episcopilor a fost fondată de către Papa Paul al VI-lea, la 15 septembrie 1965, în conformitate cu cererea Părinţilor Conciliului Vatican II de menţinere a spiritului de colegialitate manifestat în timpul Conciliului.

În Adunările Sinodului, Sfântul Părinte şi Episcopii discută în general probleme ale Bisericii Universale, dar pot discuta şi probleme ale Bisericilor locale. În general participanţii sunt reprezentanţi ai episcopatului.

Sinodul îşi exercită funcţiunea în principal ca un organism consultativ sub directa autoritate a Papei. El convoacă Sinodul, alege tema, desemnează membrii, prezidează în general adunarea, şi decide asupra modului de implementare a sugestiilor făcute de Episcopi.

Există trei tipuri de Sesiuni ale Sinodului: 1) Adunările Generale Ordinare, care tratează probleme privind întreaga Biserică; 2) Adunări Generale Extraordinare, care analizează probleme ce necesită o rezolvare urgentă; 3) Adunările Speciale, care se concentrează asupra unor probleme privind direct doar anumite Biserici sau regiuni.

Sfântul Părinte este Preşedintele Sinodului. Mai există un Secretar General, asistat de un Consiliu ordinar al Secretariatului General, format din Episcopi. Până acum au fost 19 Sinoade: nouă ordinare, două extraordinare şi opt speciale. În cele ce urmează este prezentată lista tuturor Sinoadelor ţinute până astăzi, împreună cu documentele emise de ele.

Sinoade Ordinare

1. Revizuirea Codului Canonic (29 septembrie – 29 octombrie 1967). Documente: Instituirea Comisiei Teologice Internaţionale, şi „Ratio Fundamentalis Institutionis Sacerdotalis”.

2. Preoţia ministerială; Dreptatea în lume (30 septembrie – 6 noiembrie 1971). Documente despre Dreptatea în lume şi despre Preoţia ministerială.

3. Evanghelizarea lumii contemporane (27 septembrie – 26 octombrie 1974). Documente: Declaraţia Părinţilor Sinodali şi Exortaţia Apostolică a Papei Paul al VI-lea „Evangelii Nuntiandi”.

4. Catehizarea în timpurile noastre, mai ales a copiilor şi a tinerilor (30 septembrie – 29 octombrie 1977). Document: Exortaţia Apostolică „Catechesi Tradendae”.

5. Familia creştină (26 septembrie – 25 octombrie 1980). Document: Exortaţia Apostolică „Familiaris Consortio”.

6. Reconcilierea şi penitenţa în misiunea pastorală a Bisericii (29 septembrie – 20 octombrie 1983). Document: Exortaţia Apostolică „Reconciliatio et Paenitentia”.

7. Vocaţia şi misiunea laicilor în Biserică şi în lume, la 20 de ani după Conciliul Vatican II (1-30 octombrie 1987). Document: Exortaţia Apostolică „Christifedeles Laici”.

8. Formarea preoţilor în societatea contemporană (1-28 octombrie 1990). Document: Exortaţia Apostolică „Pastores Dabo Vobis”.

9. Viaţa consacrată şi funcţiunile ei în Biserică şi în lume (2-29 octombrie 1995). Document: Exortaţia Apostolică „Vita Consecrata”.

Sinoade Extraordinare

1. Cooperarea dintre Conferinţele Episcopale şi Sfântul Scaun şi între ele însele (11 septembrie – 28 octombrie 1968). Documente: Mesaj către preoţi şi Declaraţia finală.

2. Aniversarea, evaluarea şi promovarea Conciliului Vatican II la a 20-a aniversare a încheierii lui (25 noiembrie – 8 decembrie 1985). Documente: Mesaj către creştini şi Raportul final al Sinodului.

Sinoade Speciale

1. Sinodul Special al Episcopilor din Ţările de Jos: Asistenţa pastorală a Bisericii în Olanda în situaţia actuală (14-31 ianuarie 1980). Documentul final al Sinodului Special.

2. Adunarea Specială pentru Europa: Noi suntem mărturisitorii lui Cristos care ne-a răscumpărat (28 noiembrie – 14 decembrie 1991).

3. Adunarea Specială pentru Africa: Africa şi misiunea ei de evanghelizare spre anul 2000: Voi veţi fi mărturisitorii Mei (10 aprilie – 8 mai 1994). Document: Exhortaţia Apostolică „Ecclesia in Africa” (14 septembrie 1995).

4. Adunarea Specială pentru Liban: Cristos este speranţa noastră: înnoiţi de Spiritul Său, în solidaritate, noi dăm mărturie despre iubirea Lui (26 noiembrie – 14 decembrie 1995). Document: Exortaţia Apostolică „O nouă speranţă pentru Liban” (10 mai 1997).

5. Adunarea Specială pentru America: Întâlnirea cu Isus Cristos cel viu, Calea spre convertire, comuniune şi solidaritate în America (16 noiembrie – 12 decembrie 1997). Document: Exortaţia Apostolică „Ecclesia in America” (22 ianuarie 1999).

6. Adunarea Specială pentru Asia: Isus Cristos Mântuitorul şi misiunea Sa de iubire şi slujire în Asia: „Pentru ca ei să aibă viaţă, şi să o aibă din plin” (19 aprilie – 14 mai 1998). Document: Exortaţia Apostolică „Ecclesia in Asia” (6 noiembrie 1999).

7. Adunarea Specială pentru Oceania: Isus Cristos şi popoarele din Oceania: A merge pa calea Sa, a spune adevărul Său, a trăi viaţa Sa (22 noiembrie – 12 februarie 1998).

8. A doua Adunare Specială pentru Europa: Isus Cristos trăind în Biserica Sa, sursa speranţei pentru Europa (1-23 octombrie 1999).