Cardinalul Egan a descris cum trebuie să fie un Episcop

01.10.2001, Vatican (ZENIT) - Un Episcop al noului mileniu are trei sarcini majore – să înveţe, să sfinţească şi să conducă, a spus astăzi Cardinalul Edward Egan în discursul de deschidere al celui de-al 10-lea Sinod al Episcopilor. Cardinalul de New York, Relatorul General al Adunării, şi-a ţinut lungul discurs în latină, în dimineaţa aceasta, prezentând cele mai importante subiecte care vor fi dezbătute în aceste patru săptămâni cât durează Sinodul.

Printre cei aproape 300 de participanţi se numără 55 Cardinali, şapte Patriarhi, 70 Arhiepiscopi şi 106 Episcopi. Înainte de discursul de deschidere, Papa Ioan Paul al II-lea a prezidat o ceremonie de binecuvântare a noii capele a Sinodului. După cântarea Psalmului 26, el a aprins candela cu lumină de la Fântâna Sfântului Grigore Iluminătorul, dar primit de la Catolicosul apostolic armean Karekin al II-lea.

Sfântul Părinte l-a salutat apoi pe Cardinalul Giovanni Battista Re, unul dintre Preşedinţii delegaţi. Cardinalul Jan Pieter Schotte, Secretarul General al Sinodului, a prezentat în continuare modul de pregătire a Adunării. Apoi a venit rândul discursului Cardinalului Egan. El a început prin a vorbi despre rolul cheie al Episcopului: propovăduirea mesajului evanghelic.

„Fiecare succesor al Apostolilor trebuie să îşi asocieze în activitatea sa câţi mai mulţi predicatori, evanghelizatori, profesori şi cateheţi”, a spus Arhiepiscopul de New York, de 69 de ani. „În legătură cu aceasta”, a continuat el, „sfatul Episcopului este în mod special necesar pentru profesorii de religie din şcolile primare şi secundare catolice – pentru cateheţii care lucrează cu persoanele convertite şi în programele diecezane şi parohiale pentru copii, tineri şi adulţi, ca şi pentru profesorii universitari de.

„Este indispensabil să nu neglijăm un alt aliat important în proclamarea Evangheliei, şi anume părinţii de familie. Ei sunt primii învăţători ai credinţei. Tocmai de aceea, un Episcop trebuie să profite de fiecare ocazie de a-i ajuta pe părinţi, în special la nivel parohial, de a studia profund credinţa şi de a o transmite cu entuziasm.”

Cardinalul a adăugat: „Pentru a fi un învăţător al credinţei cu adevărat eficient, Episcopul trebuie să colaboreze în primul rând cu preoţii şi diaconii din Dieceza sa. Condiţia prealabilă esenţială este desigur o bună educaţie primită de către preoţi în seminar, respectiv o formare teologică şi spirituală solidă pentru diaconii permanenţi.” Episcopii „trebuie să ştie cum să îşi formeze intelectual şi spiritual viitorul cler, ce anume propovăduiesc, şi dacă îndeplinesc sarcina încredinţată”, a subliniat Cardinalul Egan.

Sfinţenia a fost al doilea punct atins de Cardinalul de New York. Legat de aceasta, el a subliniat importanţa „asigurării faptului că Liturghiile din bisericile şi capelele noastre au loc în armonie cu normele şi practicile Bisericii, şi că sunt făcute într-un spirit de adevărată devoţiune”.

Legat de funcţia de guvernare a Episcopului, Cardinalul Egan a subliniat nevoia ca acesta să fie lider „în regiunile unde domină sărăcia sau pacea. Deoarece acolo unde domină mizeria, provocată de nedreptate şi împietrirea inimii, pot oricând apărea conflicte.”

„Mai mult”, a adăugat el, „în acele regiuni ale lumii unde există un anume grad de prosperitate, Episcopul trebuie să amintească credincioşilor săi, în termeni foarte clari, despre obligaţia lor faţă de săraci şi marginalizaţi, dincolo de marginile Diecezei sau naţiunii”.

Ajungând aici, Cardinalul Egan şi-a îndreptat atenţia asupra problemei globalizării, care, în opinia lui, poate fi pentru Episcop „o şansă de evanghelizare, proclamând mesajul Evangheliei cu dreptate şi compasiune”. El a mai spus că crede că Episcopii de astăzi trebuie să fie profeţi ai „globalizării solidarităţii… o globalizare care răspunde nevoilor tuturor oamenilor – bogaţi sau săraci – cu demnitate şi generozitate”.

El a subliniat în particular că mişcările de populaţie, bărbaţi, femei şi copii ce refugiază din cauza războaielor, a conflictelor civile, a mizeriei şi bolilor, sunt un apel adresat Episcopului de însuşi Dumnezeu, care „se ascunde adesea în spatele figurii `străinului`, cerând hrană, îmbrăcăminte şi adăpost”.

„Toate aceste subiecte ne fac mai sensibili la anumite practici greşite ale timpurilor noastre, care violează cel mai elementar drept al omului, dreptul la viaţă”, a adăugat Cardinalul Egan. „Vorbim şi luptăm contra avortului, eutanasiei şi pedepsei cu moartea, şi reînnoim hotărârea noastră de a apăra viaţa în toate fazele ei „, a spus el.

Ultima provocare de care a amintit Cardinalul, vorbind despre guvernarea pe care o exercită Episcopul, a fost dialogul cu credincioşii celorlalte religii, care, a spus el, „a devenit un factor cheie în viaţa actuală a Bisericii”. Dialogul „implică cunoaşterea şi simpatizarea valorilor şi convingerilor religioase ale celorlalţi, dorinţa de a împărtăşi interese, precum şi dorinţa de a coopera în diferite domenii „, a aspus Cardinalul Egan. „Episcopul trebuie să fie întotdeauna conştient însă că nu poate permite ca valorile esenţiale ale credinţei catolice să fie afectate sau compromise.”

În această după-amiază au vorbit aproximativ 15 Episcopi, fiecare timp de maxim opt minute.