Precizări ale Arhiepiscopului Anania privind biserica din incinta Mănăstirii Nicula

28.10.2001, Cluj-Napoca (Viaţa Cultelor) - La 3 septembrie ultim, ÎPS Bartolomeu Anania, Arhiepiscopul ortodox al Vadului, Feleacului şi Clujului, îi răspundea ÎPS George Guţiu, Arhiepiscop ad-personam al Episcopiei greco-catolice de Cluj-Gherla, care îi scrisese în urmă cu circa trei săptămâni, cerându-i, deducem, să nu demoleze biserica din incinta acestei mânăstiri al cărei „proprietar de drept este Biserica Greco-Catolică”.

„Citind scrisoarea, arată ÎPS Bartolomeu, m-am străduit să nu o iau drept un amestec în treburile interne ale mânăstirii Nicula, aşezământ ce se află sub jurisdicţia unei Arhiepiscopii ortodoxe autonome; mai degrabă am dorit să reţin legătura afectivă – pe deplin îndreptăţită – pe care o nutriţi faţă de actuala biserică de zid a mânăstirii, construită între 1875 şi 1879, la vremea când străvechea mânăstire transilvană, atestată documentar în 1522, se afla sub jurisdicţie greco-catolică. Un astfel de sentiment nu le este străin nici ortodocşilor – ierarhi, călugări şi mireni -, prin slujbele, pelerinajele şi rugăciunile în locaşul care adăposteşte icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, zugrăvită în 1681 de către preotul ortodox Luca din Iclod.

E de neînţeles însă afirmaţia că Episcopii uniţi … ar fi „proprietarii de drept ai acestui locaş, pe considerentul că ei au întemeiat-o; e ca şi cum s-ar considera, prin absurd, că statul maghiar ar fi `proprietarul de drept` al unor edificii clujene, cum ar fi Opera, Tribunalul, Universitatea şi Clinicile – pe considerentul că acestea au fost construite la vremea când Transilvania se afla sub dominaţie austro-ungară. Foarte întristătoare este acuzaţia că, în momentul de faţă, s-ar încerca `profanarea prin demolare` a acestei biserici, `pentru a trece în uitare trecutul ei şi legitimitatea perpetuării sale`. Nimic nu ne este mai străin decât o astfel de intenţie sub acoperirea unei astfel de motivaţii”. ÎPS Bartolomeu menţionează în context monografia „Mânăstirea Adormirea Maicii Domnului – Nicula”, scrisă de stareţul acesteia, Protos. Dumitru Cobzaru, în care „jurisdicţia greco-catolică e tratată cu obiectivitate şi decenţă (şi chiar cu elogii la adresa unor personaje)”, iar „actuala biserică e prezentată, atât în exterior cât şi în interior, prin imagini de mare frumuseţe. O astfel de atitudine exclude intenţia de `a trece în uitare trecutul`.”

Arhiepiscopul Bartolomeu precizează „că nu există nici o hotărâre de demolare a bisericii din secolul trecut” şi că „primul gând a fost acela de a o consolida, întrucât ea se află într-un avansat stadiu de degradare: igrasia a ajuns până la nivelul ferestrelor, iar crăpăturile şi fisurile din zidărie – de la bază până sub acoperiş – pot fi văzute cu ochiul liber”.

Expertiza efectuată în 1998 de specialişti autorizaţi a arătat că jumătatea din faţă a bisericii stă pe două pungi de noroi suprapuse. Crăpăturile în zidărie au apărut încă din 1925, la numai patru decenii de la construirea bisericii, şi atunci a fost nevoie de o reparaţie capitală. Explicaţia constă în aceea că fundaţia a fost alcătuită din bolovani de piatră de râu, în stare brută, „legaţi între ei prin straturi de argilă galbenă. Expertiza tehnică a propus soluţii de consolidare, dar operaţia s-ar întinde pe durata a cinci ani, iar costurile le depăşesc pe acelea ale construirii a două biserici, mai încăpătoare decât aceasta. ÎPS Bartolomeu adaugă că Arhiepiscopia pe care o conduce a decis, între altele, demolarea unei biserici ctitorită în 1601 la Lujerdiu de domnitorul Mihai Viteazul (1593-1601), din acelaşi motiv al costurilor prea mari ale restaurării comparativ cu cele ale unei construcţii noi.

De aceea, în anul 2000 ÎPS Bartolomeu a dat binecuvântarea pentru construirea a două biserici noi, suprapuse, „care să răspundă trebuinţelor crescânde ale celor ce vin să se închine la sfânta icoană a Maicii Domnului”, şi de asemenea pentru „lucrări de mare anvergură şi durată, menite să-i confere mânăstirii configuraţia urbanistică pe care o merită”, cu conservarea şi lărgirea amfiteatrului natural în care se prăznuieşte hramul. Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului mai arată că biserica nu este monument istoric şi că „ceea ce este cu adevărat preţios în acest locaş, iconostasul, va fi în întregime conservat şi strămutat în biserica cea nouă, laolaltă cu Icoana, fără să se ascundă faptul că el a fost făcut în timpul jurisdicţiei greco-catolice”. ÎPS Bartolomeu îl asigură pe ÎPS George Guţiu că dacă actuala biserică se va prăbuşi sau „cu toată strângerea de inimă” va trebui demolată, „pe locul Sfântului Prestol va fi ridicată, potrivit rânduielilor, o cruce de piatră cu o inscripţie în care se va face amintirea vechimii, ctitorilor şi rolului ei în istoria mânăstirii”.

În încheiere, ierarhul ortodox mulţumeşte omologului său greco-catolic „pentru prilejul de a-i oferi explicaţii asupra unei probleme care n-ar trebui să facă obiectul unor tensiuni artificiale” între cele două eparhii.