Interviu cu un preot misionar român din Kenya

29.10.2001, Iaşi (Lumina Creştinului) - Pr. Eugen Blaj s-a născut la 28 aprilie 1960 în Gherăesti si a fost hirotonit preot la 29 iunie 1986. A activat ca preot atât în Dieceza de Iasi, cât si în Arhidieceza de Bucuresti. În perioada 1990-1999 si-a desfăsurat activitatea în Mexic, de unde în perioada 1996-1998 a fost trimis în Italia pentru a-si lua licenta în filozofie, după care a fost profesor si paroh în Mexic. La 24 octombrie 1999, a primit mandatul misionar pentru a merge în Kenya. Revenit pentru scurt timp în tară, a participat la Liturghia din seara zilei de 7 octombrie în cadrul căreia alti doi preoti si patru laice au primit mandatul misionar. Cu această ocazie, părintele a avut bunăvointa să răspundă pentru cititorii revistei „Lumina crestinului” la câteva întrebări.

– Părinte, ati lucrat multi ani în Mexic, iar de doi ani sunteti misionar în Kenya. Ce înseamnă să fii misionar?
– A fi misionar însemnează a coopera cu Biserica lui Cristos la realizarea poruncii Domnului: „Mergeti în toată lumea si predicati evanghelia la toată făptura” (Mc 16,15); înseamnă a prelungi opera de mântuire pe care Isus Cristos a început-o prin întruparea sa pe acest pământ până la a doua sa venire.
În ziua de 24 octombrie 1999, în catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Iasi, în cadrul unei celebrări speciale, ati primit mandatul misionar, marcat simbolic prin înmânarea crucii si a Bibliei. Anul acesta, pe 7 octombrie, acelasi mandat l-au primit doi preoti si patru laice. Ce a însemnat pentru Sfintia voastră Liturghia din seara de 7 octombrie din catedrala din Iasi?
Pentru mine a fost un semn de sperantă pentru o mai mare deschidere a Diecezei de Iasi la opera misionară a Bisericii cât priveste locuri de primă evanghelizare sau locuri cu o mai mare necesitate de preoti sau evanghelizatori. De asemenea, consider această celebrare ca o confirmare a dorintei Preasfintitului Gherghel de a-si asuma direct responsabilitatea unei misiuni pe pământurile africane.

– Vorbiti-ne despre misiunea Sfintiei voastre? Cum este în Kenya?
– Din punct de vedere cultural Kenya este primitoare pentru misionari, turisti si pentru oricare străin care doreste s-o viziteze. Cu particularitătile ei îmbogăteste imaginatia si încălzeste sufletul, deoarece este sentimentală, afectivă, omenească. Din punct de vedere lingvistic Kenya are două limbi oficiale engleza si swahili. Limba swahili în structura ei gramaticală este foarte diferită de limbile europene, de aceea până în momentul familiarizării cu această limbă este un pic dificilă întelegerea ei. Din punct de vedere liturgic celebrările kenyene sunt participative si vesele. Cântecele cele mai uzuale si dansurile sunt elemente care însotesc slujbele duminicale si cele din zilele de sărbătoare; chiar dacă durează mai mult timp ele sunt atrăgătoare. Din punct de vedere pastoral Biserica din Kenya a creat niste structuri care permit transmiterea credintei din generatie în generatie chiar si în lipsă de preoti sau a vocatiilor sacerdotale. Grupurile parohiale dau viată activitătilor pastorale si celebrărilor solemne în asa fel încât fiecare credincios să se simtă în sânul Bisericii ca în propria familie.

– Din punct de vedere geografic, în ce parte a Kenyei vă aflati?
– Geografic, misiunea în care mă aflu este situată în nordul Kenyei si aria ei geografică ajunge până la granita cu Etiopia. De asemenea, ajunge până la lacul Turkana incluzând rezervatia natională numită Sibiloe, rezervatie cunoscută în special pentru descoperirile arheologice, de exemplu pădurea pietrificată, vestigiile uriase ale unei broaste testoase, ale unui crocodil, ale unui elefant pietrificat… Misiunea are opt filiale si cea mai îndepărtată se află la 200 km depărtare. Mai sunt si alte comunităti care sunt în curs de a deveni filiale deoarece sunt persoane doritoare de a deveni crestini. Misiunea este în mijlocul desertului Chalbi într-o zonă nisipoasă, dar s-a format în jurul unei oaze numită North Horr. Misiunea din North Horr, în care lucrez, a fost creată pentru evanghelizarea tribului Gabbra, însă se află familii din tribul Borana si tribul Turkana. În partea cea mai de nord a misiunii, trecând prin parcul Sibiloe, în localitatea Ileret se află tribul Dasanatch. Aceste trei triburi au traditiile lor particulare si necesită o atentie pastorală proprie culturii lor. Vreau să mentionez că sunt oameni foarte credinciosi si foarte buni care iubesc si respectă mult pe misionari.

– Cum primesc africanii evanghelia?
– Nu pot să mă refer la toti africanii, ci la cei cu care convietuiesc si cu care lucrez pentru evanghelizare. Am putut constata că succesul operei de evanghelizare depinde de capacitatea de întelegere si de interpretare a elementelor culturale si a obiceiurilor locale din partea misionarilor. Acest lucru facilitează acceptarea evangheliei cu disponibilitate, iubire si credintă.

– Un gând pentru cititori.
– Să stimuleze în adâncul inimii lor iubirea fată de cei care primesc evanghelia din partea misionarilor trimisi de sfânta Biserică să-l predice pe Cristos, unicul mântuitor, pentru a ajunge la cunoasterea deplină a adevărului. (A consemnat pr. Cornel Cadar)