Bartolomeu demolează

10.11.2001, Cluj-Napoca (Ziua de Ardeal) - Dărâmarea vechilor biserici greco-catolice, o nouă politică ecumenică în cadrul ortodoxiei din Ardeal * Guvernul sponsorizează dărâmarea şi reconstrucţia noii mănăstiri Nicula * Actuala stare a clădirii bisericii de la Nicula nu este nicidecum una care să determine demolarea imobilului

În Transilvania, Biserica Ortodoxă Română a început, imediat după 1989, o adevărată cruciadă împotriva Bisericii Greco-Catolice, relegalizată după o jumătate de secol de catacombe ale gulagului comunist. Motivul acestei rivalităţi constă, în primul rând , în faptul că uniţii, prin revendicarea lăcaşurilor de cult confiscate în 1948 de către comunişti şi predate ortodocşilor, vor întoarce balanţa confesională, în favoarea lor, în sute de sate din Transilvania. Având suportul primarilor din multe localităţi din Ardeal şi, nu de puţine ori, cu concursul şefului de post, preoţii ortodocşi, în marea lor majoritate, s-au împotrivit oricărei forme de retrocedare a vechilor lăcaşuri de cult greco-catolice, chiar cu preţul confilctelor şi bătăilor dintre credincioşi. Pe acest fond, uniţii şi-au cerut dreptatea pe cale juridică, recâştigându-şi dreptul de proprietate pentru o parte din biserici, catedrale şi alte imobile. Pentru a opri acest mod de redobândire de către uniţi a vechilor lăcaşuri de cult, ortodocşii au impus în comisiile de dialog ecumenic dintre cele două Biserici o clauză specială prin care se cere stoparea oricărei acţiuni în Justiţie privind redobândirea lăcaşurilor de cult foste greco-catolice.

Vechea biserică de zid a mănăstirii de la Nicula se află pe lista fostelor lăcaşuri de cult greco-catolice pe care ortodocşii de astăzi doresc să le demoleze. Mănăstirea Nicula este cotat ca cel mai important loc de pelerinaj din Ardeal. Arhiepiscopia Ortodoxă a Vadului, Feleacului şi Clujului, prin ÎPSS Bartolomeu Anania, doreşte să construiască pe dealul mănăstirii un vast complex monahal care să împlinească şi anumite cerinţe cultural-artistice. Planurile din proiect conţin încă de la început menţiunea că actuala biserică de zid, datând din cea de a doua jumătate a secolului XIX, va dispărea, în locul ei fiind preconizată ridicarea unei alte biserici mai mari. Vechile imobile, care au aparţinut cândva Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla, vor dispărea astfel din geografia locului. §i, cu timpul, şi din amintirea sau tradiţia pelerinajelor de Sfântă Măriemare. Lucrările au început în luna mai, punându-se temeliile Casei de creaţie, unde vor fi amplasate atelierele de pictură, biblioteca şi reşedinţa personală a Arhiepiscopului Bartolomeu În acelaşi timp, s-a pus şi piatra de temelie a viitoarei biserici a mănăstirii. Pe lângă Casa de creaţie şi noua biserică, în proiect mai figurează ridicarea unui Centru de cercetări patristice şi ecumenice pe locul vechilor chilii, un muzeu ce va adăposti colecţiile de artă şi de icoane, o nouă clădire administrativă şi un nou rând de chilii pentru călugări.

Vechea biserică încurcă peisajul

În scrisoarea-răspuns remisă Arhiepiscopului greco-catolic de Cluj-Gherla, ÎPSS George Guţiu, Arhiepiscopul orotdox al Clujului, ÎPSS Barolomeu Anania îşi asigura confratele că se străduie să nu ia „drept amestec în treburile interne ale Mânăstririi Nicula, aşezământ ce se află sub jurisdicţie unei Arhiepiscopii Ortodoxe”, faţă de îngrijorările ierarhului unit cu privire la soarta vechii mănăstiri Nicula. Totuşi, ÎPSS Bartolomeu recunoaşte că biserica de zid a fost ridicată de către uniţi între 1875-1879. Comparaţia făcută cu edificiile publice care au fost construite în Transilvania în timpul statului austro-ungar este una prin care ÎPSS Bartolomeu îşi afirmă un punct de vedere personal, ieşit din sfera dialogului iinterconfesional, faţă de problema patrimoniului ecleziastic revendicat de către greco-catolici. De altfel, arhiereul ortodox exagerează când susţine că reconsolidarea bisericii l-ar costa de două ori mai mult decât construcţia a două biserici noi, cu mult mai mari decât cea existentă: „E motivul pentru care, în cursul anului trecut, am dat binecuvântare nu numai pentru ridicarea a două biserici noi, suprapuse, care să răspundă trebuinţelor crescânde ale celor care vin să se închine la sfânta icoană a Maicii Domnului, dar şi pentru lucrări de mare anvergură şi durată, menite să-i confere Mânăstririi configuraţia urbanistică pe care o merită, fără să neglijăm conservarea şi lărgirea amfiteatrului natural în care se prăznuişte hramul. Aceasta e singura soluţie viabilă, în faţa imposibilităţii de a investi sume enorme într-o construcţie veche, şubredă, condamnată de factori obiectivi, care nu e monument istoric – şi cu atât mai puţin o operă de artă”, a precizat IPSS Bartolomeu.

Tehnica infirmă aberaţiile lui Bartolomeu

Actuala stare a clădirii bisericii de la Nicula nu este nicidecum una care să determine demolarea imobilului. Dimpotrivă, printr-o serie de operaţiuni clasice de consolidare a temeliei şi pereţilor, clădirea este pusă în siguranţă pentru mult timp de acum încolo, după cum a declarat dr. Augustin Popa, profesor universitar la Politehnica din Cluj, autorul expertizei tehnice făcute în 1998 asupra structurii de rezistenţă şi a fundaţiei vechii biserici, la cererea stăreţiei de la mănăstirea Nicula. Astfel, după o serie de măsurători şi calcule s-a stabilit faptul că, datorită unei tasări a terenului (în partea dreaptă, sub unul dintre cele două turnuri-clopotniţă) în corpul clădirii au apărut fisuri. După cum se menţionează în documentele expertizei, tasarea neuniformă, de aproximativ 2,5 cm, după o direcţie diagonală, a antrenat zonele de rezemare a turnurile clopotelor, balconul şi o parte din naos. Cauza o reprezintă afluxul de apă subterană pe această zonă şi trecerea stratului nisipos-argilos, dintro stare de consistenţă plastic vârtoasă-tare, într-una mai moale. Soluţia pentru contracararea acestei tasări, este una clasică, simplă şi aplicată cu succes la clădiri aflate într-o stare mult mai avansată de degradare, a explicat profesorul Augustin Popa. Adică aceea de consolidarea a fundaţiei imobilului cu ajutorul turnării sub presiune a unor piloţi de ciment-mortar. Acest fapt va opri glisarea starurilor de pământ moale de sub fundaţie şi va întări rezistenţa temeliilor bisericii, iar golurile dintre pietre de temelie, umplute cu ciment, vor consolida întreaga fundaţie, după cum a precizat Popa. De asemenea, se propune o încorsetare a ansamblului de pereţi cu o centură de beton armat. Fisurile din pereţi vor dispărea prin legarea cu scoabe implantate şi injectarea de lapte de ciment în golurile formate, pentru resudarea zidului. „Nicidecum eu nu am propus ca soluţie demolarea, ci reconsolidarea bisericii”, a subliniat prof. Popa.

Răzvan Theodorescu dixit

Într-un interviu luat de către un reporter BBC, Ministrului Culturii şi Cultelor, Răzvan Theodorescu, infirmă faptul că vechea biserică greco-catolică a mănăstirii va fi demolată. El susţine că a văzut, personal, construcţia începută a noului lăcaş. Ce nu ştia însă ministrul este că, precum la Vadu Izei, în Maramaureş, dacă biserica nu-i monument istoric, ortodocşii fac ce vreau pe propria moşie. „La Nicula există o biserică fostă greco-catolică, cea care adăposteşte un important monument de pietate – icoana Maicii Domnului… Acolo nu se va întâmpla absolut nimic. Noua biserică pe care o ridică acum ortodocşii este la o distanţă convenabilă şi pe un alt plan, pe un platou… nu afectează cu nimic biserica. Ca să fiu sigur, am vorbit cu ÎPSS Bartolomeu şi mi-a dat încă o dată asigurarea că nu se pune în nici un moment problema, ACUM, a dezafectării monumentului vechi, greco-catolic (…) În momentul de faţă, biserica aceea, am văzut-o cu ochii mei, este construită la vreo 50 de metri distanţă de platou, la o altă înălţime…”, a declarat Răzvan Theodorescu în interviul difuzat de postul de radio BBC.

O istorie aproape uitată

Lucrările de la şantierul mănăstirii Nicula, începute cu mult avânt şi încredere de către ortodocşi în mai 2001, creează anumite nemulţumiri în rândul greco-catolicilor, având în vedere faptul că, până în 1948, mănăstirea a aparţinut Episcopiei Române Unite de Cluj-Gherla. În 1968, obştea călugărească de la Nicula îşi întabulează clădirile şi terenul aferent mănăstirii, în baza Decretelor nr. 177 şi 358 din 1948. După 1989, o dată cu relegalizarea Bisericii Române Unite, s-a pus problema retrocedării vechiului patrimoniu, implicit şi a mănăstirilor, precum cea de la Nicula. Cu toate acestea, în comisiile mixte de dialog dintre ortodocşi şi greco-catolici mănăstirea nu figura printre lăcaşurile revendicate de către uniţi, ne-au declarat atât ÎPSS Bartolomeu, cât şi stareţul Cobzaru.

În proiectul „Noua Nicula”, biserica va avea o lungime de 42 de metri şi o înălţime de peste 40 de metri. Valoarea întregului proiect este estimată la peste o sută de miliarde de lei. Stareţul speră ca, prin demersurile celor din Comitetul de sprijin, format pentru rectitorirea mănăstirii Nicula, să se obţină fondurile financiare necesare. Dintre membrii comitetului îi amintim pe Adrian Năstase, ÎPSS Bartolomeu Anania, Răzvan Theodorescu, Ioan Rus, Grigore Zanc, Vasile Puşcaş, Vasile Dâncu, Vasile Soporan, Alexandru Lăpuşan, Graţian §erban. În acest context, arhimandritul Cobzaru a precizat că se aşteaptă ca Executivul să adopte o hotărâre de Guvern prin care să fie alocate fondurile necesare. De asemenea, se doreşte ca o serie de firme să le ofere materiale şi servicii, sub formă de sponsorizare, astfel încât cheltuielile să se diminueze.

Vom reveni. (Daniel SÂRBU)