Viaţa după moarte – subiectul unei video-conferinţe teologice

30.11.2001, Vatican (ZENIT) - Literatura secolului al XX-lea a fost „impregnată de o teamă constantă”, un semn al dorului omului după transcendent, a spus un Cardinal într-o video-conferinţă despre viaţa după moarte. A fost a treia conferinţă de acest fel care a conectat electronic teologi din întreaga lume. Evenimentul a fost organizat de Congregaţia pentru Cler, dorindu-se a fi o reflecţie asupra întrebărilor ultime despre moarte, judecată, iad, purgator şi rai.

Video-conferinţa s-a bucurat de participarea unor teologi din Roma, New York, Sydney, Johannesburg, Manila, Taipei, Madrid şi Bogota. Evenimentul a putut fi urmărit în direct de pe Internet, o înregistrare fiind disponibilă acum pe situl Congregaţiei pentru Cler, www.clerus.org.

Cardinalul Darío Castrillón Hoyos, Prefectul acestei Congregaţii, a deschis discuţiile. Cardinalul s-a referit la literatura ultimului secol, „impregnată de o teamă constantă” – vidul existenţial, nebunia vieţii – care demonstrează dorul omului zilelor noastre după transcendent. Cardinalul a mai spus că, fără această transcendenţă, moartea devine doar un alt „capitol al dramei vieţii”.

Teologia catolică, pe de altă parte, prezintă un Dumnezeu care, „când este găsit, este rai; când este pierdut, este iad”, a explicat Cardinalul. În această direcţie el a citat documentul din 1992 al Comisiei Teologice Internaţionale, intitulat „Problemele curente ale escatologiei”.

Pr. Bruno Forte, membru al Comisiei Teologice Internaţionale, a răspuns problemelor referitoare la mântuirea individuală şi colectivă, judecata particulară şi cea finală. Mântuirea adusă prin învierea lui Cristos „este în acelaşi timp răscumpărare a individului şi viaţă nouă pentru Biserică şi lume”, a spus teologul. „De aceea, mai mult decât a sublinia dualismul între destinul individual şi cel colectiv, escatologia pascală impune regândirea viitorului individual în solidaritate cu cel al comunităţii şi al întregului univers.”

Din New York, teologul Michael F. Hull a abordat o altă problemă: creştinii sunt singurii care se mântuiesc, sau toţi oamenii se mântuiesc? Hull, profesor de biblic la Seminarul Sf. Iosif din Yonkers, a spus că iadul este o realitate, confirmată de revelaţia divină. A nega realitatea pedepsei eterne înseamnă a nega libertatea umană, a mai spus el. Hull a mai spus că ne-creştinii de bună-voinţă se pot mântui. Şi totuşi, „încorporarea în Cristos şi în Biserica Sa prin Sacramentul Botezului contează la sfârşitul veacurilor”, a adăugat el. Creştinismul nu este doar o religie „prima între egale”.

Din Sydney, profesorul Julian Porteous de la Universitatea Catolică din Australia a spus că de la Conciliul Vatican II, escatologia nu mai face referire la sfârşit. Mai curând, este vorba despre o redescoperire, escatologia fiind prezentată ca „o dimensiune fundamentală a vieţii de credinţă”, a spus el. Din această perspectivă, a adăugat Porteous, „nici lumea şi nici omenirea nu sunt sacrificate în planul de har al lui Dumnezeu.”

Profesorul Alfonso Carrasco Ruoco, decan al Şcolii de Teologie Sf. Damasc din Madrid, a încercat să răspunsă următoarei probleme: dacă scopul final al omului este raiul, atunci acesta trebuie să se întrebe ce este raiul. Raiul înseamnă „a vedea faţa lui Dumnezeu”, a spus Carrasco, „să îl cunoşti ca Tată, Fiu şi Spirit Sfânt, misterul Unităţii, în iubirea şi libertatea infinită a relaţiilor personale”.

„Îl vom vedea faţă către faţă, dar nu ca nişte observatori externi, ceea ce ar fi imposibil, ci ca nişte copii, aşa cum Fiul îl vede şi îl cunoaşte pe Tatăl”. a adăugat Carrasco. „Îl vom cunoaşte ca omenire filială, asimilată şi unită cu Isus Cristos, pentru că prin El, cu El, şi în El omenirea participă la filiaţia divină, primeşte Darul Tatălui, şi răspunde în mod filial cu Darul total de sine”, a spus el.

Cardinalul Castrillón a anunţat că textele alocuţiunilor de la video-conferinţă vor fi trimise în cinci limbi celor 10.000 de preoţi înregistraţi în lista de distribuţie electronică a Congregaţiei pentru Cler.