Itinerariul spiritual al Chiarei Lubich

05.12.2001, Roma (ZENIT) - Privind prin ochii credinţei, este posibil să speri, în ciuda tragediilor prin care a trecut lumea, afirmă Chiara Lubich, fondatoarea Mişcării Focolare, în ultima ei carte. Lucrarea, intitulată „Chiara Lubich: doctrina spirituală” (în original „Chiara Lubich: La Dottrina Spirituale”), publicată în Italia de editura Mondadori, a fost prezentată luni presei internaţionale.

Există două moduri de a vedea situaţia critică internaţională de astăzi, a spus Lubich: „Unul este uman: mii de morţi; se cere să se facă dreptate – dar trebuie avut grijă ca aceasta să nu producă şi mai multă violenţă”. Dar „există şi un alt mod”, a continuat ea. „Un băiat din New York mi-a scris: `din acea zi, zidurile indiferenţei se surpă aici; solidaritatea a renăscut în acest orao`.”

„Sf. Pavel ne spune că toate contribuie la binele celor care îl iubesc pe Dumnezeu”, a arătat Lubich. „Totul, totul… şefi de state care înainte nu puteau să se uite unul la altul, acum cooperează. Cine poate spune că mâine nu vor considera lumea ca o fraternitate?”

Ea a adăugat: „Dacă cel de-al doilea război mondial nu ar fi avut loc, atunci când totul se prăbuşea, nu am fi înţeles că toate sunt deşertăciune. Şi astfel s-a născut această revoluţie creştină. Războiul a fost un semn al Providenţei.”

Tocmai în molozul produs de bombardamente, în Trento, în 1943, Chiara Lubich şi primii focolarini redescopereau Evanghelia. Ei au început să o trăiască în viaţa lor de zi cu zi, desfăşurându-şi activitatea în cele mai sărace zone ale oraşului. Grupul a devenit în curând o mişcare care acum inspiră spiritualitatea a peste 4,5 milioane de oameni din 182 de ţări, având două milioane de adepţi şi de simpatizanţi.

Mişcarea Focolară a fost aprobată în 1962 de către Sfântul Scaun. Ea a fost recunoscută oficial şi de către Bisericile Ortodoxă, Anglicană şi Luterană, de diferite alte religii, şi de organizaţii culturale şi internaţionale. Noua carte, scrisă de una dintre cele mai influente femei din Biserica zilelor noastre, include scrieri privind itinerariul ei spiritual şi îi prezintă doctrina.

În timpul conferinţei de presă, Lubich a rememorat originile mişcării: „Dumnezeu cheamă oameni slabi, pentru ca puterea Sa să triumfe, dar îi pregăteşte. Eram foarte tânără când călugăriţele m-au dus la adoraţie euharistică”. „M-am rugat Spiritului Sfânt: `Dă-mi lumina Ta`. La 18 ani, aveam o mare foame de a-l cunoaşte pe Dumnezeu. Am dorit să merg la o universitate catolică, dar nu am putut. Apoi, providenţial, am auzit o voce: `Voi fi învăţătorul tău`.”

Sergio Zavoli, un reporter care a însoţit-o pe Lubich la prezentarea cărţii, a întrebat-o de ce nu a devenit călugăriţă. „Pentru că nu am avut vocaţie”, a răspuns ea. Cartea subliniază două teme cheie: unitatea şi ecumenismul.

În legătură cu aceasta, autoarea a amintit o anecdotă: „Patriarhul Athenagoras mi-a destăinuit dorinţa sa mare de a-i vedea pe toţi în jurul aceluiaşi potir.” „Dar cum se vor rezolva neînţelegerile teologice?” a întrebat Lubich. El i-a răspuns: „Îi luăm pe toţi teologii şi îi punem pe o insulă, fără hrană, până când vor rezolva toate problemele.”

Fondatoarea a fost întrebată dacă nu cumva există un pericol de sincretism în cadrul Mişcării Focolare. „Nu, niciodată”, a răspuns ea. „Suntem apreciaţi pentru fidelitatea noastră faţă de Biserica noastră.”