Vindecarea unui radiologist a fost atribuită mijlocirii fondatorului Opus Dei

20.12.2001, Vatican (ZENIT) - Cazul care l-a condus pe Papa Ioan Paul al II-lea la aprobarea decretului privind recunoaşterea miracolului mijlocit de Fericitul Josemaria Escriva îl are ca subiect pe un medic spaniol care suferea de o boală incurabilă. Dr. Manuel Nevado Rey suferea de radiodermatită cronică, o boală caracteristică medicilor ale căror mâini au fost expuse pentru o perioadă mare de timp la radiaţiile aparatelor cu raze X. Este o boală progresivă care conduce la cancer la piele.

Radiodermatita este incurabilă. Singurul tratament cunoscut este cel chirurgical – grefe de piele şi amputarea părţilor afectate ale mâinii. Până acum nu a fost înregistrat nici un caz de vindecare spontantă de radiodermatită canceroasă cronică. Nevado, născut în 1932, este specialist în chirurgie ortopedică. De aproape 15 ani el a operat fracturi şi alte leziuni, expunându-şi mâinile la razele X. El a efectuat astfel de operaţii foarte des, începând din 1956.

Primele simptome de radiodermatită au început să apară în 1962, şi boala a continuat să se agraveze. În 1984 el a trebuit să îşi limiteze activitatea la operaţii minore, deoarece mâinile îi erau deja grav afectate. În vara anului 1992 a renunţat complet la operaţii. Nevado nu a urmat nici un tratament pentru boala sa. În noiembrie 1992, el s-a întâlnit cu Luis Eugenio Bernardo, un inginer în agricultură care lucra pentru guvernul spaniol. Auzind despre boala lui Nevado, Bernardo i-a oferit o imagine a fondatorului Opus Dei, beatificat în 17 mai în acel an, pe spatele căreia era scrisă şi o rugăciune, invitându-l să se roage pentru vindecarea bolii.

Nevado a început să se roage pentru vindecarea sa, cerând mijlocirea Fericitului Josemaria. Câteva zile mai târziu el a mers în Austria împreună cu soţia pentru a participa la o conferinţă medicală. Au vizitat mai multe biserici, întâlnind tot mai des imaginea Fericitului Josemaria cu rugăciunea pe spate. „Acest fapt m-a impresionat şi m-a încurajat să mă rog pentru vindecare”, a explicat Nevado. Din ziua în care şi-a încredinţat vindecarea mijlocirii Fericitului Josemaria, mâinile lui au început să se însănătoşească, pentru ca în aproximativ două săptămâni leziunile să îi dispară complet. Vindecarea a fost completă, şi începând din ianuarie 1993, Nevado a reînceput să opereze fără nici o problemă.

Procesul canonic asupra acestui miracol s-a desfăşurat în Arhidieceza de Badajoz, unde trăieşte Nevado, şi s-a încheiat în 1994. La 10 iulie 1997, Comisia Medical al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor a stabilit în mod unanim următorul diagnostic: „o radiodermatită canceroasă cronică, aflată în stadiul al treilea, ireversibil”.

Vindecarea completă a rănilor, confirmată de examinări obiective efectuate asupra pacientului în 1992, 1994 şi 1997, a fost declarată de către comisia medical ca fiind „foarte rapidă, completă, definitivă şi inexplicabilă din punct de vedere ştiinţific”. La 9 ianuarie 1998, Comisia Teologilor şi-a dat în mod unanim acordul pentru atribuirea acestui miracol Fericitului Josemaria. Cardinalii şi Episcopii Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor au confirmat aceste concluzii la 21 septembrie 2001.

Josemaria Escriva s-a născut în Barbastro, Spania, la 9 ianuarie 1902. El a avut cinci fraţi: Carmen (1899-1957) şi Santiago (1919-1994), plus trei surori mai tinere care au murit de mici. Părinţii lui, Jose şi Dolores, le-au dat copiilor lor o profundă educaţie creştină. În 1915, afacerea tatălui lui Josemaria a eşuat, astfel că familia s-a mutat la Logrono, unde şi-a găsit de lucru. Aici, în Logrono, Josemaria a simţit primele semne ale vocaţiei lui.

După ce a văzut urmele picioarelor desculţe ale unui călugăr, lăsate în zăpadă, a simţit că Dumnezeu vrea ceva de la el, deşi nu ştia exact ce anume. S-a gândit că ar fi mult mai uşor să afle răspunsul dacă devine preot, astfel că a început să se pregătească pentru preoţie, mai întâi în Logrono şi mai apoi în Saragossa. Tatăl său a murit în 1924, el rămânând ca şi cap al familiei. Hirotonit în 1925, şi-a început slujirea într-o parohie rurală, şi mai apoi a slujit în Saragossa. În 1927, cu acordul Episcopului său, pr. Josemaria s-a mutat la Madrid pentru a lua doctoratul în drept.

Aici, la 2 octombrie 1928, în timpul unor zile de reculegere, a văzut ce aştepta Dumnezeu de la el: a fondat Opus Dei. Începând de atunci, el a lucrat pentru dezvoltarea Opus Dei, în paralel cu slujirea sa ca preot, în special faţă de săraci şi bolnavi. În plus, a studiat la Universitatea din Madrid şi a dat ore, pentru a-şi susţine financiar familia.

Odată cu izbucnirea războiului civil în Madrid, persecuţia religioasă l-a forţat să se refugieze în diferite locuri. El şi-a exercitat preoţia în mod clandestin până când într-un târziu a putut părăsi capitala Spaniei. După o adevărată aventură prin Pirinei, s-a stabilit în Burgos. În 1939, după încetarea războiului, s-a întors la Madrid, obţinând în sfârşit doctoratul. În anii care au urmat a susţinut numeroase exerciţii spirituale pentru laici, preoţi şi călugări.

În 1946, Fericitul Josemaria s-a stabilit la Roma. Aici a obţinut doctoratul în teologie la Universitatea Lateran, fiind numit consultor la două Congregaţii din Vatican, precum şi membru de onoare al Academiei Pontificale de Teologie, şi prelat de onoare al Papei Pius al XII-lea. De aici din Roma a călătorit în diferite ţări din Europa, şi în 1970 în Mexic, pentru a stimula răspândirea prelaturii Opus Dei în aceste locuri. În 1974 şi 1975 a efectuat două turnee prin America Centrală şi de Sud, unde a ţinut întâlniri cu mase mari de oameni.

Opus Dei este o prelatură personală a Bisericii Catolice, cu sediul la Roma, având 80.000 de membri în lumea întreagă. Mons. Escriva a murit la Roma la 26 iunie 1975. După moartea sa, mii de scrisori au fost trimise la Roma, cerându-i-se Papei deschiderea cauzei de beatificare şi canonizare a Mons. Escriva. Printre scrisori, 69 erau semnate de Cardinali, iar 1300 de Episcopi, reprezentând peste o treime din episcopatul lumii. Astfel, în 1981 a fost deschisă cauza de beatificare a Mons. Escriva.

Multe miracole au fost atribuite mijlocirii Fericitului Josemaria, incluzând unele vindecări inexplicabile. În 1976, sora carmelitană Concepcion Boullon Rubio era pe patul morţii, când s-a vindecat în mod rapid şi definitiv de o boală rară, după ce membri ai familiei ei s-au rugat lui Dumnezeu pentru vindecare prin mijlocirea Fericitului Josemaria. Miracolul a fost aprobat unanim de Comisia Medicală a Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, de Comisia Teologică, de Congregaţia pentru Episcopi şi în final de Papa Ioan Paul al II-lea, permiţând astfel beatificarea Mons. Escriva.

După o examinare exhaustivă a vieţii şi operei Mons. Escriva – un proces care a durat aproape 10 ani – Papa l-a beatificat la 17 mai 1992, în Piaţa San Pietro. Beatificarea Mons. Escriva, alături de a Josefinei Bakhita, a atras 300.000 de pelerini. În predica sa, Papa Ioan Paul al II-lea le-a spus credincioşilor, „Cu o intuiţie supranaturală, Fericitul Josemaria a predicat neobosit chemarea universală la sfinţenie şi apostolat. Cristos îi cheamă pe toţi să devină sfinţi în realitatea vieţii de zi cu zi. Astfel şi munca este un mijloc al sfinţeniei personale şi al apostolatului personal, atunci când este făcută în uniune cu Isus Cristos.”