Pastorala Crăciun 2001 – IPS Ioan Robu
21.12.2001, Bucureşti (Viaţa Cultelor) - „Crăciunul este sărbătoarea bunătăţii lui Dumnezeu care prin Fiul Său îl salvează pe om; îl eliberează din starea de sclavie şi de singurătate, aducându-l la bucuria comuniunii cu Dumnezeu. Prin Fiul Său, Dumnezeu s-a împăcat cu oamenii: i-a iertat, i-a apropiat, le-a pus în inimi pace şi bucurie. Şi de aceea vedem în taina Crăciunului chemarea lui Dumnezeu la iubire între oameni, la înţelegere şi disponibilitate între oameni, la înţelegere şi disponibilitate de a ajuta, la iertare şi împăcare, la pace şi prietenie. (…) Crăciunul este pătrunderea iubirii în această lume întunecată şi rece, unde se află şi inimile noastre. Şi în ele pot să pătrundă iubirea şi bunătatea, ca mai apoi ele să se reverse şi asupra altora. Dumnezeu locuieşte în iubirea şi bunătatea ce trec de la om la om, în împăcarea dintre oameni, în buna înţelegere, în iertare, în răbdare, în amabilitate. Dumnezeu nu locuieşte printre cei ce se urăsc, se ceartă, se duşmănesc, se invidiază şi se înveninează. (La Crăciun) sărbătorim o întâmplare unică: intrarea lui Dumnezeu, care este iubire, printre noi, oamenii. Crăciunul este naşterea creştinismului, care crede într-un Dumnezeu care este iubire şi care doreşte ca iubirea să se facă simţită pretutindeni pe pământ unde trăiesc oameni, în casele lor, în munca lor, pe drumurile lor. Trăim în spiritul Crăciunului în măsura în care înţelegem că Dumnezeu vrea şi astăzi ca iubirea sa să devină om.
Dacă ne gândim la zonele de criză şi de război din lume, unde domnesc crima, foamea, refugierea, dacă ne uităm în jurul nostru cum triumfă indiferenţa, lăcomia, brutalitatea, nedreptatea, violenţa, minciuna, dacă aruncăm o privire şi în sufletul nostru şi găsim şi acolo atâta dezordine, semne de răutate, păcate, răceală, atunci ne întrebăm unde sunt oamenii de bunăvoinţă. Asemenea păstorilor din Betleem cărora îngerii le-au vestit pacea, oamenii de bunăvoinţă se găsesc printre oamenii simpli care au o inimă bună şi care se exprimă prin fapte ale iubirii, liberi de orice egoism şi de orice vanitate.
Crăciunul este o chemare să ne lepădăm de orice violenţă, de orice răutate şi să ne deschidem inimile şi mâinile pentru oamenii aflaţi în suferinţă, scriind cuvântul PACE pe chipul lor.
Noi nu trebuie să mergem până la Bethleem ca să vedem ce s-a întâmplat. Ştim din învăţătura noastră de credinţă că acolo s-a arătat, ca Prunc culcat în iesle, Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul făcut trup, Lumina lumii. Adorându-L şi iubindu-L, aprindem din nou făclia din noi ca să ne lumineze drumul spre inimile oamenilor, aşa cum steaua i-a călăuzit pe magi la Pruncul dumnezeiesc.
Vouă tuturor, credincioşi laici, persoane consacrate şi preoţi din Arhidieceză, împărtăşindu-vă gândurile de mai sus şi mulţumindu-vă pentru fidelitatea voastră, vă doresc Sărbători fericite şi La mulţi ani!”
