Un preot evanghelic luteran îşi asumă vinovăţia pentru mitul Dracula

21.12.2001, Bucureşti (Viaţa Cultelor) - În Postul Crăciunului, când Biserica nu oficiază nunţi sau alte întruniri care pot prilejui trăiri fireşti exaltante, iar creştinii învaţă şi exersează deosebirea dintre pământesc şi ceresc, dintre firesc şi duhovnicesc, dintre trecător şi netrecător, cele două dimensiuni care se află în firea umană, am meditat la implicarea noastră, a germanilor, în proiectul „Dracula Park” şi emisiunea de acţiuni „Dracula” în data de 12 decembrie curent, ne scrie de la Sighişoara Părintele Martin Türk König, slujitor al Bisericii Evanghelice Lutherane (de limbă germană) din România.

„Cine seamănă vânt, culege furtună” este un cunoscut proverb nemţesc preluat din tezaurul biblic. Proictul „Dracula Parc” este acea furtună rezultată din semănare de vânt. Povestirile numite „braşovene” (acum „braşoave”, cu sensul peiorativ de minciună) sunt exagerări sau invenţii răspândite de negustorii braşoveni de etnie germano-săsească în oraşele occidentale.

Dracularizarea (demonizarea) unui personaj istoric ca Vlad Tepeş (….), cu simţul (poate prea exagerat) de disciplină, inventarea unui sadism satanic în povestirile lor, îmbinate cu alte mituri precum cel al balaurului ale cărui capete tăiate cresc din nou, au dat naştere personajului „Dracula”. Funcţionând ca legitate duhovnicească, acuma furtuna distrugătoare se întoarce împotriva Sighişoarei, unul dintre cele mai frumoase oraşe ale ţării, lăsându-l pradă vechilor şi noilor minciuni.

Şi pentru că legitatea duhovnicească de vină (păcat) şi judecată nu poate fi suspendată decât printr-un act de căinţă, ca etnici saşi din Romania ne asumăm responsabilitatea asupra acestei vine a strămoşilor noştri şi cerem iertare public în faţa lui Dumnezeu pentru răspândirea minciunilor lor. Este dureros pentru noi, minoritarii germani, să constatăm că „Dracula” a rămas zestrea cea mai cunoscută lăsată ţării în care ne-am născut şi care ne-a fost şi nouă patrie timp de 850 de ani. Noi ne dorim din suflet să rămână altceva în urma noastră.”

Actualizând o altă zicală, şi anume: „La satana o sută de afirmaţii sunt o dovadă”, Părintele Martin spune că aceasta evidenţiază tactica de ispitire şi iluzionare a populaţiei creştine din România, care este dispusă să creadă că „o sută de promisiuni pot fi socotite ca o reuşită sigură” în ceea ce priveşte proiectul „Dracula Parc” şi promisiunile legate de acesta.

Dar transformarea oraşului Sighişoara într-o cetate tip cartoon a lui Dracula, cât de dureros ar fi lucrul acesta pentru tradiţia noastră germană, ar fi un lucru minor pe lângă dauna duhovnicească şi morală pentru ţară, pe care o va aduce subscrierea a miilor de oameni din România cu numele lor pe acţiunile „Dracula”, care au fost emise în zilele acestea.

De aceea, scrie Părintele Martin, „îi chemăm pe toţi călugării, preoţii şi ierarhii, mai ales pe cei ai Bisericilor mari, la meditaţie asupra însemnătăţii acestei semnături. Oare ea nu se aseamănă cu acel bob de mir, pretins de împăraţii romani creştinilor prigoniţi pentru recunoaşterea supremaţiei Cezarului-dumezeu? Ei fuseseră forţaţi să facă lucrul aceasta, actualmente suntem manipulaţi prin exemple personale. Mulţi dintre creştinii primelor vremuri au refuzat să-şi vândă încrederea şi credinţa în Hristos pentru cea în Cezar, devenind în acele vremuri martiri, mulţi dintre ei fiind trecuţi ca sfinţi în calendarul Bisericii Ortodoxe.

Chemăm totodată la reflecţie asupra a ceea ce înseamnă pe plan duhovnicesc un „Dracula Parc” la Sighişoara. Nu înseamnă oare dechiderea centrului teritorial al României ca centru mondial al Vampirismului şi Satanismului (peste 4000 de cluburi aşteaptă cu nerăbdare momentul)? profanarea şi ridicularizarea jertfei sângelui din Vechiul şi Noul Testament? desfiinţarea normelor şi sistemului de valori biblic prin distracţie şi joaca bazată pe violenţă şi ocultism? ispitirea creştinilor din România de-a aştepta de la altcineva bunăstare şi binecuvântare decât de la Dumnezeu?

Acuma, când declarat se duce o luptă contra terorismului şi împotriva distrugerii valorilor de demnitate umană, nu ne-ar fi şi nouă în România de folos să intrăm în linia acestor cugetări, şi să nu intrăm în pericolul de a chema duhurile dubioase, care incită la violenţă, crimă şi practici oculte, care ulterior nu vor mai putea fi eliminate decât prin jertfă şi mari suferinţe?”