Emisarii Papei au evitat numeroase conflicte
25.01.2002, Bucureşti (România Liberă) - „Papa, cate divizii?”, intreba ironic Stalin. Astazi, Ioan Paul al II-lea dispune de un arsenal de pace oficial: calatoriile sale, la care se adauga comunitatea Sant`Egidio, consilierii pontificali si agentiile de presa. Saptamanalul Le Figaro a facut o ancheta pe langa acest gen diferit de diplomati.
Atentatele de la 11 septembrie au deschis un nou capitol in istoria lumii. Imediat dupa aceasta data a reaparut in vocabularul politic un cuvant pe care toti il credeau uitat: cruciada. Peste tot se invocau Occidentul crestin impotriva integrismului musulman, fortele binelui impotriva raului. Noi aliante, care pana mai ieri pareau extravagante, s-au creat: George W. Bush alaturi de Vladimir Putin sau de presedintele chinez Jiang Zemin.
In timp ce America se pregatea sa risposteze, Papa Ioan Paul al II-lea nu renunta, in ciuda tuturor avertismentelor, de a se duce la Astana, capitala Kazahstanului. De pe acest pamant musulman, Papa i-a invitat pe crestini si pe musulmani sa se roage impreuna pentru pacea de pe glob, respingand ideea „razboiului sfant”. Pozitia Papei respecta promisiunea facuta la Conciliul Vatican II: deschiderea Bisericii spre lume, dialog interreligios si condamnarea raspicata a tuturor formelor de rasism si antisemitism.
De la data alegerii sale pe Sfantul Scaun, la 16 octombrie 1978, Karol Wojtyla a imbogatit istoria papalitatii cu propria interpretare a locului pe care Biserica trebuie sa il ocupe in lumea moderna. Ioan Paul al II-lea refuza sa ia in considerare viziunea realista a relatiilor internationale, potrivit careia motorul istoriei ar fi reprezentat numai de puterea economica si de cea militara. Potrivit viziunii sale, cultura domina istoria, factorul cultural, reprezentat de religie, fiind determinant.
In acest scop, a inceput „campania” sa de implicare in conflictele de pe glob, trimitand in aceste puncte emisari care sa usureze durerea celor implicati. In centrul conceptiei geopolitice a Papei se afla refuzul unei impartiri prestabilite a lumii: ieri, intre Est si Vest, astazi intre Nord si Sud. Misiunea papalitatii este aceea de crestinare a lumii in spiritul universalitatii. Biserica incearca sa nu fie perceputa ca fiind occidentala, ci universala.
Aceasta viziune a rolului sau a determinat schimbarea modelului diplomatiei papale. Papa a devenit, atat in ochii multimilor care il aclama, cat si pentru sefii de state cu care se intalneste, un interpret al legilor constiintei, dincolo de legile religioase, si un mediator pentru conflictele care ameninta planeta.
Tocmai pentru ca nu dispune de divizii blindate sau de armate si nu are interese economice, Papa este atat de ascultat. Potrivit lui Mario Giro, responsabil cu relatiile internationale in cadrul comunitatii Sant`Egidio, Ioan Paul al II-lea beneficiaza in acelasi timp de autoritatea si de forta slabiciunii sale. Ecoul interventiilor sale au facut din Sfantul Scaun un centru foarte activ al diplomatiei internationale.
Contributia sa la caderea comunismului este dificil de contabilizat, dar este evident ca vizita sa in Polonia, in 1979, precum si ajutorul dat de Biserica miscarii poloneze contra regimului comunist pot fi cauza pentru care ultimul presedinte sovietic, Mihail Gorbaciov, a initiat glasnostul.
Calatoriile sale in Palestina, in Siria, la Ierusalim, cu ocazia Jubileului anului 2000, continua sa se inscrie in aceeasi directie, a dialogului interreligios, a tolerantei si solidaritatii. Vaticanul este statul care intretine cele mai multe misiuni diplomatice in intreaga lume, dupa Statele Unite.
Asadar, „Papa, cate divizii blindate?” Nici una, fara indoiala. Dar, in afara celui un miliard de catolici si de reteaua sa de congregatii, Sfantul Scaun este ajutat in misiunea sa de o diplomatie foarte activa. In aceasta categorie se inscriu calatoriile Papei, aproximativ 750 pana astazi, precum si ansamblul organizatiilor dedicate acestui rol, printre care celebra comunitate Sant`Egidio, fondata de profesorul Andrea Riccardi, din care fac parte atat laici, cat si persoane din ierarhia religioasa. Aceasta comunitate lucreaza pentru instaurarea pacii. Ea a fost creata in 1986 si a fost repede recunoscuta de Sfantul Scaun ca o asociatie internationala laica. Ea furnizeaza asistenta celor fara adapost in Italia, iar pe scena internationala joaca un activ rol de mediator. In Liban, in Palestina, in favoarea refugiatilor din Irak, in Mozambic, peste tot unde e nevoie de mediere si de alinarea durerilor.
Diplomatia papala se bazeaza pe informatii furnizate de doua agentii de presa: Fides, organism oficial al congregatiei pentru evanghelizarea popoarelor, foarte activa in China, si Misna, agentia de presa a misionarilor, care isi desfasoara activitatea cu precadere in Africa, unde denunta tensiunile si conflictele existente. Exista si emisarii particulari ai Sfantului Scaun, in special Monseniorul Roger Etchegaray, prin intermediul carora Papa incearca sa urgenteze finalizarea conflictelor. In fine, prin decizia din 1986, de a serba o Zi Mondiala a Pacii, Papa a creat o retea a dialogului prin excelenta. (Raluca Rotaru Stefan)
