Presa este criticată pentru răstălmăcirea cuvintelor Papei despre divorţ

30.01.2002, Vatican (ZENIT) - Presa a răstălmăcit cuvintele Papei Ioan Paul al II-lea, rostite luni, atunci când a vorbit despre divorţ în faţa Tribunalului Rota Romana, susţin oficiali ai Bisericii şi laici din Italia. Episcopul Giuseppe Betori, Secretar General al Conferinţei Episcopale Italiene, a spus că Papa „a făcut apel la conştiinţa” avocaţilor şi a judecătorilor, şi nu a susţinut „obiecţia de conştiinţă”, care nu este prevăzută în legislaţie pentru acest domeniu.

Papa Ioan Paul al II-lea a spus: „În exercitarea liberă a profesiei, avocaţii pot întotdeauna să refuze folosirea profesiei lor pentru un scop care este contrar dreptăţii, precum divorţul”. „Ei pot colabora la o acţiune de acest gen doar atunci când, în conformitate cu intenţiile clientului, ea nu este orientată spre desfacerea căsătoriei, ci spre alte efecte legale, care pot fi obţinute doar printr-o decizie juridică specifică, obţinută printr-un proces juridic”, a spus Papa.

Radio Vatican l-a intervievat pe Francesco D`Agostino, Preşedintele Uniunii Juriştilor Catolici Italieni, pentru o mai bună înţelegere a cuvintelor Papei.

– Şi-a depăşit Papa Ioan Paul al II-lea aria ministerului său atunci când a vorbit despre problema divorţului, aşa cum au scris unele periodice?
– Ceea ce a spus Papa – faptul că divorţul este un fenomen devastator – nu este o afirmaţie de natură spiritual-religioasă; este o fotografie exactă a realităţii sociale de astăzi.

Onestitatea intelectuală cere recunoaşterea faptului că ordinea juridică şi socială nu pot fi pasive şi indiferente la manipularea crizei familiei. Nimic din ceea ce a spus Papa nu este împotriva realităţii juridico-pozitive din diferite ţări. Faptul că legea permite divorţul nu înseamnă că acesta trebuie acceptat sau favorizat în mod superficial.

– Papa le-a cerut avocaţilor catolici şi tuturor celor care lucrează în domeniul juridic să nu cedeze în faţa mentalităţii „divorţului”. O cerere dificilă, nu credeţi? Exagerată poate?
– Nu există mediu uman sau profesional în care să nu apară probleme de acest gen. Cerinţele eticii sunt dificile, nu este niciodată uşor să fie transpuse imediat în viaţa de zi cu zi.

Totuşi, tocmai de aceea binele este fascinant şi reprezintă o stea călăuzitoare în viaţa fiecărui om. Astfel, este necesar să se recunoască faptul că se cere un angajament plin de zel, responsabil şi istovitor, care în anumite contexte – din fericire în cele extreme – se apropie de eroism. Este o invitaţie către toţi juriştii, să fie conştienţi de înălţimea profesiei lor.

Un avocat nu este simplu funcţionar care pune o ştampilă pe un document pregătit de alţii, pentru care el nu are nici o responsabilitate. Avocatul, împreună cu clientul, contribuie la clădirea, la remodelarea dinamicii sociale, şi nu este corect să considerăm că dinamica socială poate fi abandonată la mila superficialităţii, care, din păcate, ne înconjoară astăzi, şi care se manifestă în cazul nostru în forma crizelor conjugale şi ale vieţii de familie.