Papa explică legătura dintre Magisteriu şi libertatea teologiei

18.02.2002, Vatican (ZENIT) - Libertatea de studiu a teologilor îşi pierde scopul final atunci când se separă de „comuniunea Bisericii”, a spus Papa Ioan Paul al II-lea. El a făcut acest comentariu în timpul întâlnirii de sâmbătă cu membrii Academiei Pontificale de Teologie. În timpul întâlnirii cu cei 42 de academicieni, Papa a subliniat principiul cheie care reglementează relaţia dintre teologi şi comunitatea creştină: „Atunci când este o problemă de comuniune în credinţă, principiul unităţii în adevăr se impune de la sine; când este o problemă de diferenţe de opinii, atunci este aplicabil principiul unităţii în iubire”. El a continuat: „Departe de a fi o limitare, comuniunea eclesială este cea care de fapt însufleţeşte reflecţia teologică, sprijinind îndrăzneala ei şi apreciind puterea ei de a profeţi”.

Academia de Teologie a fost fondată în 1695. Săptămâna trecută această instituţie a organizat primul ei forum de la aprobarea în 1999 de către Papa Ioan Paul al II-lea a noilor statute. Tema întâlnirii, prezidată de Cardinalul Paul Poupard, Prefectul Consiliului Pontifical pentru Cultură, a fost „Isus Cristos, Calea, Adevărul şi Viaţa: pentru o recitire a declaraţiei `Dominus Iesus`”. Documentul din august 2000 al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei subliniază caracterul unic şi universal al mântuirii aduse de Cristos prin Biserica Sa.

„Studiul liber al teologilor este exercitat de fapt tocmai în cadrul credinţei şi al comuniunii Bisericii”, a spus Papa. „În Biserică, sarea pământului şi lumina lumii, reflecţia teologică îşi îndeplineşte scopul de a răspunde voinţei mântuitoare universale a lui Dumnezeu, care doreşte ca „toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” [1 Timotei 2,4].

„Astfel, având o tot mai profundă înţelegere a adevărului revelat, ştiinţa teologică devine un serviciu adus întregului Popor al lui Dumnezeu, îi susţine speranţele şi întăreşte comuniunea internă”, a adăugat Sfântul Părinte. „Adeziunea la Cristos-Adevărul, manifestată de teologi în ascultare faţă de Magisteriul Bisericii, este o forţă puternică ce unifică şi construieşte”, a subliniat Papa. De aceea, „teologii catolici sunt conştienţi de faptul că Magisteriul nu este o realitate intrinsecă a adevărului şi a credinţei, ci, dimpotrivă, este un element constitutiv al Bisericii”.

Rolul Magisteriului este de a se pune pe sine „în slujirea Cuvântului adevărului, să îl apere de devieri şi deformări, garantând întotdeauna Poporului lui Dumnezeu trăirea în istorie călăuzită şi susţinută de Cristos-Adevărul”, a explicat Papa Ioan Paul al II-lea. „De aceea, relaţia dintre Magisteriu şi lucrarea teologică este guvernată de principiul armoniei. Amândouă fiind în slujba Revelaţiei divine, amândouă trebuie să redescopere noi aspecte şi noi profunzimi ale adevărului revelat.”