Pavaj pentru Europa
19.02.2002, Bucureşti (România Liberă) - Acum o saptamana, un grup de credinciosi, crestini, greco-catolici, din comuna Mihalt (judetul Alba), au venit la Bucuresti sa se planga autoritatilor ca nu sunt lasati sa-si faca slujbele in fosta lor biserica, ba nici sa intre in ea, la slujbele ortodoxe. Paznici in negru stau la intrarea in biserica greco-catolica, din `48 ortodoxa, si selecteaza – ca o veritabila cenzura – pe cei care au dreptul sa se roage inauntru: tu da, tu nu, esti greco-catolic.
Cu catva timp in urma, o televiziune ii plangea cu lacrimi de crocodil pe ortodocsii ramasi fara biserica, restituita greco-catolicilor, si trebuind sa-si tina slujba in aer liber. Televiziunea respectiva uita ca-n targul in chestiune mai erau doua biserici ortodoxe in functiune.
Mai pe la Craciun, arhiepiscopul Clujului, Vadului si Feleacului ii raspundea public unui cetatean care ii scrisese o scrisoare privata, sugerand ca, la Nicula, o manastire faimoasa din Ardeal, sa aiba si greco-catolicii acces la biserica veche, daca se va construi una ortodoxa, noua. Cetateanul era ortodox, dar i se replica „dvs. care sunteti greco-catolic” si i se insinua ca doreste „federalizarea” bisericii. Sugestia venea, de altfel, si din partea unor preoti ortodocsi. Li s-a raspuns „multumesc ca ne-ati colindat cu pumnii”, in presa, la o scrisoare personala, extrem de prevenitoare.
Cu si mai mult timp in urma, episcopul de la Alba Iulia a republicat o brosura stalinista editata de Patriarhia anilor `50, de data asta fara lozincile si plecaciunile catre „Stalin si poporul rus” care „libertate ne-au adus”, fireste, dar cu toate „argumentele” vremii impotriva bisericii greco-catolice, a carei vina era, de fapt, aceea ca nu tinea de Moscova, ci de Roma.
Saptamana trecuta, dl Adrian Nastase a descoperit ca formula separarii puterilor in stat e, azi, depasita. Ar fi mers, crede domnia sa, pe vremea autorului ei, Montesquieu, cand, de fapt, nici nu functiona ea fiind dezideratul unui vizionar. Restul statelor din civilizatia noastra mai considera ca principiul nu e depasit, ba il si aplica, avand succes. Iar noi vrem, spune tot primul ministru PSD-ist, sa ne alaturam lor. Care au si separarea puterilor in stat, si dreptul cetatenilor acelor tari de a-si practica in propriile biserici cultul religios pe care si l-au ales.
Ia sa vedem, ce-ar mai fi, la o prima ochire rapida: primul ministru aduna proprietati peste proprietati, dar se zgarceste cand e vorba de saraci si de someri; Senatul vrea sa se mute cu 300 de miliarde ca prime cheltuieli si arhitecta Ceausestilor ca specialist in organizarea noului „asezamant”; afacerile alesilor si numitilor de catre alesi, incompatibile cu functiile, se cunosc, dar unora nu li se mai pot desclesta dintii, ca in cazul unor caini, din averile in care si i-au infipt; pensionarii sunt redusi la conditia de cersetori si nici slujbasii nu sunt mult mai fericiti.
„Acolo este tara mea si neamul meu cel stramosesc”, spunea poetul. Vrem-nu vrem, aici vom muri si aici traim, ca vai de lume, alegand mereu raul in frunte. Cat despre NATO si Europa, ce sa mai vorbim?
Prin anii `50, aflandu-se la Canal, poetul Ion Caraion i-a spus poetului Teohar Mihadas, intr-o clipa cand isi ridicasera amandoi privirile, „tara mea, mai Teohar”. Cei doi poeti nu mai sunt, dar tara aceea merge inainte. Poticnindu-se din presedinte-n presedinte, din premier in premier si din ales in ales. (Nicolae Prelipceanu)
