85 de ani de la numirea ca Episcop a lui Iuliu Hossu
06.03.2002, Cluj-Napoca (Catholica) - Acum 85 de ani, la 3 martie 1917, prin decret imperial, preotul militar Iuliu Hossu, la cei doar 32 de ani, devenea Episcop de Gherla, urmându-i în scaun Episcopului Vasile Hossu. Această dată avea să schimbe pentru totdeauna viaţa tânărului preot, care în 1970 avea să îşi sfârşească viaţa în domiciul forţat la mănăstirea din Căldăruşani, cu titlul de Cardinal. Providenţa divină l-a pus în fruntea Eparhiei greco-catolice de Gherla (astăzi de Cluj-Gherla), să conducă destinele credincioşilor, dar şi să lupte pentru drepturile românilor.
La un an de la înscăunarea ca Arhiereu, Episcopul Iuliu Hossu scria deja o pagină fundamentală în istoria României, fiind cel care la 1 decembrie 1918, la Marea Adunare Naţională de la Alba-Iulia, a dat citire „Declaraţiei Unirii”. Astăzi, deşi pozele din manualele de istorie îl prezintă încă citind declaraţia, fără nici o menţionare a numelui său însă, faptul că el este cel care a citit acel document este aproape trecut cu vederea. Şi mai puţini ştiu că, la 3 decembrie 1918, Episcopul Iuliu Hossu a fost cel care împreună cu Miron Cristea, Episcopul ortodox al Caransebeşului, cu Alexandru Vaida-Voievod şi Vasile Goldiş, a prezentat la Bucureşti Regelui Ferdinand I şi Guvernului României, hotărârea de unire a Transilvaniei cu Ţara Mamă.
Orator distins, Episcopul Iuliu Hossu a fost şi senator, funcţie în care a luat parte activ dezbaterea Legii Învăţământului (1924), a Legii Cultelor (1928), la ratificarea Concordatului cu Sfântul Scaun (1929). Om incomod însă pentru Ortodoxie, dar şi pentru guvernul comunist care a început să se instaureze în perioada următoare, Episcopul Iuliu Hossu, alături de toţi ceilalţi Episcopi greco-catolici, avea să fie arestat în toamna anului 1948. După ce a trecut succesiv prin locurile de domiciu forţat sau de detenţie de la mănăstirea ortodoxă Căldăruşani, de la Penitenciarul din Sighetul Marmaţiei, de la mănăstirile ortodoxe din Curtea de Argeşi şi Ciorogârla, a fost adus din nou la Căldăruşani, unde şi-a petrecut restul vieţii în domiciul forţat.
La 28 aprilie 1969 a fost numit Cardinal „in pectore” de către Papa Paul al VI-lea. Invitat să plece la Roma pentru a primi însemnele de Cardinal, Iuliu Hossu a refuză, ştiind că nu se va mai putea întoarce la ai săi. La 28 mai 1970, la Spitalul Colentina din Bucureşti, avea să treacă la cele veşnice, avându-l la căpătâi pe viitorul Cardinal Alexandru Todea.
