Comunicat al Arhiepiscopiei Ortodoxe a Albei Iulia

15.03.2002, Alba Iulia (Viaţa Cultelor) - La 9 martie curent, am primit prin e-mail următorul comunicat, semnat de ÎPS Andrei Andreicuţ, Arhiepiscopul ortodox al Albei Iulia:

„Motivul pentru care Biserica Greco-Catolică a intrat în istorie n-a fost unul religios, ci, după cum mărturiseşte Atanasie Anghel, primul lor Mitropolit, unul de natură pur pământească: cu acele privileghiomuri voim să trăim, cu care trăiesc mădularele şi popii aceştii Biserici sfinte”(catolice)…”.

Cu toată prezentarea idilică din perioada interbelică a bunei înţelegeri dintre „cele două strane”, ortodoxă şi greco-catolică, observatorul obiectiv trebuie să recunoască că prezenţa Bisericii Greco-Catolice, timp de trei sute de ani, a fost pentru creştinii din Transilvania prilej de discordie, dezbinări şi amărăciune. Nădăjduiam că în atmosfera de libertate totală de după Revoluţie vom găsi resursele spirituale necesare să ne înţelegem. Nădejdea însă a fost deşartă. Cele şase runde de întâlniri ale Comisiei mixte de dialog ortodoxo – greco-catolic n-au diminuat pofta revendicativă a greco-catolicilor. Şi astăzi pe primul plan pentru ei sunt privileghiomurile. Problemele de natură spirituală şi filantropică pe care am vrut să le demarăm împreună nu-i interesează.

Cu toate că Legea Cultelor şi Decretul Lege 126 din 1990 spun limpede că bunurile, în cazul trecerii credincioşilor de la un cult la altul, îşi urmează credincioşii, sforăriile juridice la care se pricep bine fraţii noştri greco-catolici le dau uneori câştig de cauză. În urma unor astfel de „rezolvări`”urmează o atmosferă de iad. Credincioşii majoritari sunt hărţuiţi, sau daţi afară, precum la Ocna Mureş. Opinia publică tendenţios informată asistă pasiv la acest teatru grotesc. Dar, pe deasupra, tot ortodocşii sunt etichetaţi ca „fundamentalişti”.

Ne exprimăm totala noastră indignare faţă de atitudinea dură şi necreştinească pe care o seamă de comunităţi greco-catolice o au în ultima vreme faţă de Biserica Ortodoxă din Transilvania. Această stare de tensiune nu foloseşte poporului român care doreşte să se integreze în structurile europene, iar lui Dumnezeu cred că îi este scârbă de noi.”