Biserica Ortodoxă Română văzută de călători străini (sec. XVI-XIX)

21.03.2002, Sibiu (Viaţa Cultelor) - Sub titlul de mai sus, Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, P.S. Visarion Răşinăreanu, şi-a publicat, la sfârşitul anului trecut, teza de licenţă susţinută în 1986 la Institutul Teologic Universitar din acelaşi oraş (centrul României). Cartea a fost tipărită cu binecuvântarea Î.P.S. dr. Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului, care apreciază iniţiativa autorului de a readuce în memoria cititorilor pagini din istoria scrisă şi nescrisă a Bisericii Ortodoxe Române, păstrate în jurnalele de călătorie ale peregrinilor străini, în observaţiile lor privitoare la pământul românesc, la locuitorii lui şi la obiceiurile acestora. Din însemnările acestor călători reiese că în Ţările Române pulsa o viaţă religioasă ortodoxă puternică, materializată în numeroase mânăstiri şi biserici parohiale, într-un număr mare de clerici ctitori de limbă românească, şi mai ales într-o viaţă cotidiană axată pe respectarea de către locuitori a poruncilor sfinte şi a tradiţiilor moştenite din neguri de istorie, după cum scrie ÎPS Antonie.

La rândul său, autorul remarcă „marele merit al călătorilor analizaţi (în lucrarea sa) de a fi abordat, fie tangenţial, fie în lucrări compacte, realităţile româneşti, aşa cum s-au priceput ei să le vadă”, imaginile succesive lăsate de ei îngăduind „elaborarea finală a unei sinteze … a societăţii româneşti din secolele XVI-XIX, cu toate resorturile ei. (…) Toţi constată marile însuşiri cu care este înzestrat poporul român, dar ei observă, în paralel, că în absolut toate provinciile locuite de ei, românii se află supuşi unui regim de minoritate socială şi politică, care nu le îngăduie nicăieri să-şi etaleze deosebitele calităţi latente spre binele lor şi al ţării în care trăiau de o veşnicie”.

În ce priveşte credinţa creştină, aproape toţi călătorii străini notează că locuitorii provinciilor româneşti sunt în majoritate de confesiune ortodoxă, pe care unii îi numesc „schismatici”.