Obiectivele Bisericilor maghiare in Transilvania
24.04.2002, Cluj-Napoca (Ziua de Ardeal) - Romania este una dintre ultimile tari din fostul bloc comunist unde inca nu s-a rezolvat retrocedrea averilor si imobilelor Bisercilor, confiscate de autoritatile pro-sovietice venite la putere dupa cel de-al doilea razboi mondial. Este binecunoscut ca, atat Bisericii Ortodoxe Romane si Bisericii Romane Unite, Greco-Catolica, cat si celorlalte, minoritare, statul roman inca nu le-a facut acea reparatie privind retrocedarea fondului patrimonial edilitar confiscat dupa 1948. Unul dintre pilonii de rezistenta ai pactului politic semnat intre PSD si UDMR este acela prin care partidul de guvernamant se angajeaza la retrocedarea patrimoniului ecleziastic care a apartinut Bisericilor maghiare istorice din Transilvania, pana in anul 1948. Astfel ca, soarta mai multor institutii publice din Ardeal, care isi au sediul in vechi cladiri ce au apartinut Bisericilor maghiare, este pusa sub semnul intrebarii. La Ministerul Culturii si Cultelor exista de catva timp o lista ce cuprinde intreg patrimoniul edilitar revendicat de Eparhiile romano-catolice, reformate, unitariene si lutherane ale comunitatii maghiare din Transilvania.
Romano-catolicii vor tot
Biserica romano-catolica de limba maghiara din Romania isi are sediul central la Alba Iulia, unde se afla resedinta arhiepiscopala. De Arhiepiscopia din Alba Iulia depind alte trei episcopii, precum cea din Oradea, Satu-Mare si Timisoara. Lista cu imobilele revendicate numai de maghiarii romano-catolici are aproximativ 500 de pozitii. In orasul de resedinta al arhiepiscopului, mons. dr. Jakubinyi Gyorgy, adica in Alba Iulia, romano-catolicii revendica vechiul liceu teoretic de baieti si gimnaziul de fete, aflate mai demult in imobilul din Piata Unirii 13; biblioteca Batthyaneum – cu colectiile de carte rara ce au apartinut fondului eclezial episcopal; localul vechii manastriri din cetate, plus o serie de case si terenuri aflate in intravilanul municipiului. Orasele mai mici din teritoriul arhidiecezan (cum ar fi Aiudul, Sebesul, Teiusul, Blaj, Gherla, Cristurul Secuiesc, Odorheiul Secuiesc, etc), au avut odinioara scoli elementare confesionale catolice, cladirile lor, astazi, facand parte din circuitul de invatamant primar si secundar de stat din Romania.
La Cluj, oras recunoscut inainte de al doilea razboi mondial ca fiind cel mai catolic oras din Romania (avand in vedere si ponderea mare a romanilor greco-catolici pe langa populatia maghiara romano-catolica), Statusul catolic – adica institutia sub care era reunit tot patrimoniul romano-catolic din Transilvania – detinea mai multe cladiri, majoritatea fiind institutii de invatamant. Multe dintre ele sunt si astazi scoli, insa in proprietatea statului. Este revendicat vechiul gimnaziu al seminarului iezuit, numit si „Galiester” (din str. Universitatii 10); vechea scoala a calugarilor piaristi (complexul edilitar de pe str. Kogalniceanu colt cu str. Universitatii ocupat de Univeristatea Babes-Bolyai – loc unde se afla si Biblioteca germana si Biroul de informatii al Ambasadei SUA); fostul liceu romano-catolic al piaristilor, astazi liceul teroetic Bathory Istvan; vechiul liceu de fete „Marianum”, astazi sediul Facultatii de Litere; o serie de sedii ale unor institutii social-caritative ale Bisericii, astazi, unele dintre ele ajungand sa fie spatii comerciale, locuinte sau sedii de mici firme. De asemenea, mai este revendicat si sediul actual al liceului de muzica clujean, vechea abatie franciscana, unde a invatat odinioara regele Mathia Corvin. De altfel, se stie ca marea majoritate a cladirilor aflate in centrul urbei clujene au apartinut pana in 1948 Bisericii romano-catolice.
La Gherla, sediul vicariatului armeano-catolic, apartinand de Arhiepiscopia de Alba Iulia, sunt revendicate de comunitatea religioasa de aici vechile orfelinate de baieti si fete, edificiile ce odinioara alcatuiau azilul saracilor din cadrul Institutului Karacsonyi, precum si fostele scoli elementare confesionale din oras. La Dej, calugaritele din ordinul Surorile Notre Dame aveau in asezamantul lor din Piata Bobalna si o gradinita de copii, unde astazi isi desfasoara activitatea Scoala generala1. La Targu Mures, este revendicat vechiul liceu catolic, astazi liceul Unirea, precum si internatul de pe str. Mihai Viteazu, cladirea Liceului de muzica si arta plastica (str. Revolutiei 9), manastirea surorilor franciscane. In Deva, printre altele, romano-catolicii cer inapoi cladirea manastirii franciscanilor, iar la Hunedoara, biserica si vechea scoala de teologie a ordinului monahal. De mentionat ca in cele mai multe dintre satele ardelene, unde au fost sau mai exista comunitati romano-catolice, Biserica detinea pe langa imobilul principal, casa parohiala, scoala elementara, locuinte pentru cantori, terenuri si diverse case de locuit, ori pentru trebuintele sociale. In orasul de sub Tampa, Brasov, sunt revendicate cladirile de pe fosta strada 7 noiembrie nr. 25, altadata sediile liceelor catolice de fete si de baieti. La Medias, actualul muzeu al orasului a fost pe vremuri manastire catolica, iar Casa de cultura era un imobil din cadrul parohiei romano-catolice.
La Targu Secuiesc, liceele de astazi functioneaza in vechi asezaminte scolare confesionale, la fel in Gheorghieni. La Oradea, in vechiul sediu episcopal, se afla astazi Muzeul ´arii Crisurilor. Faimosul palat episcopal baroc, recunoscut ca monument istoric de o adevarata valoare arhitectonica, este de mai multi ani obiectul disputei dintre Episcopia romano-catolica oradeana si conducerea institutiei muzeale. Intr-o situatie similara se afla si sediul Filarmonicii din Oradea, Statiunea de cercetari pomicole, Fabrica de zahar, Intreprinderea chimica Sinteza (construita pe un vechi cimitir catolic), Uzina de apa, Intreprinderea judeteana a cooperatiei de consum, internatul scolar si sediul Trustului de constructii – fostul liceu confesional de baieti, liceul Mihai Eminescu – fosta manastire de calugari, stadionul Vointa, construit pe vechea gradina a manastirii, liceul „Ady Endre” si gradinita din aceeasi incinta, liceul economic si cel sanitar.
Situatia nu difera mult nici la Satu Mare, unde Episcopia romano-catolica isi revendica vechiul seminar teologic, astazi Grupul Scolar de Industrie Alimentara, fosta Casa a Canonicilor – astazi Inspectoratul Scolar Judetean, fosta resedinta a Surorilor de Caritate „Sf. Vincentiu” – astazi Inspectoratul Scolar Judetean, complexul edilitar al Surorilor de Caritate „Sf. Vincentiu” – astazi Colegiul Ioan Slavici, Seminarul Teologic Reformat, Internatul Grupului Scolar Sanitar, Directia de Munca si Protectie Sociala, filiala Intreprinderii de cinematografie Bihor, vechiul spital, orfelinatul „Pazmany”- astazi casa de copii. La Sighetu Marmatiei este revendicat claustrul conventului piarist, astazi sediul Muzeului maramuresan. In Baia Mare, romano-catolicii cer turnul lui Stefan, precum si curtea bisericilor Stefan si Sfanta Treime.
Protestantii isi cer scolile
Cultul protestant reformat din Transilvania are doua eparhii: cea de Ardeal, cu sediul la Cluj, si cea de Piatra Craiului, cu sediul la Oradea. Credinciosii sunt cunoscuti si sub numele de calvini, dupa numele lui Jean Calvin, liderul religios al Reformei de la Geneva, ai carui discipoli, in secolul XV au ajuns si pe meleagurile ardelene. Eparhia de la Cluj doreste recuperarea cladirilor care au in primul rand o insemnatate spirituala si istorica pentru Biserica lor. Astfel, la Cluj, este solicitata repunerea in drepturi asupra cladirii Directiei Agricole, asupra liceului Gheorghe Sincai (proprietate castigata in justitie, insa nepusa in executie).
La Aiud, este cerut vechiul colegiu reformat „Bethlen Gabor” precum si o serie de vechi scoli confesionale din satele din apropiere, asa cum sunt revendicate mai toate imobilele in care au functionat scolile elementare reformate. In aceeasi situatie sunt si vechile licee confesionale din Targu Mures, Cristurul si Odorheiul Secuiesc si cele din Sfantu Gheorghe. Pentru vechea regiune Partium, teritoriile din afara podisului transilvan, lista revendicarilor imobiliare (majoritatea fiind scoli elementare confesionale) si de terenuri cuprinde 414 pozitii. Pe lista de revendicari a Eparhiei de la Oradea, primeaza, de asemenea, vechile sedii ale scolilor si liceelor reformate, case ale invatatorului si cantorului din diferite localitati din judetele Bihor, Satu Mare, Maramures, Salaj. La Zalau este revendicata Casa de Cultura, la Jibou, cinematograful orasului, iar la Satu Mare complexul scolar din Piata Pacii. Unele dintre vechile imobile astazi nu mai exista, astfel ca pe listele de revendicari apar sub denumirea „demolat”. Evanghelicii lutherani si unitarienii maghiari au sediul episcopiilor la Cluj. Liceul confesional unitarian clujean „Brassai Samuel” a fost castigat in justitie, insa Biserica unitariana mai are la Cluj o serie de foste case profesorale si un internat de fete, care astazi sunt toate sub tutela ministerului Educatiei si Cercetarii, respectiv, ministerului Sanatatii.
Situatia este similara si in secuime, unde majoritatea fostelor scoli confesionale si case ale invatatorului sunt sub jurisdictia Ministerului Educatiei si Cercetarii. Lutheranii maghiari au o lista mai mica. Pe ea figureaza vechea scoala confesionala si de cantori de la Sacele, astazi liceu teoretic, scoala de baieti din Jimbor (Brasov) – astazi Casa de Cultura. La Cluj, ei revendica si o casa de pe strada Viilor, primita ca donatie din partea unei credincioase plecate in Austria, pe care statul roman a donat-o fara nici un motiv unei parohii ortodoxe, care cu timpul si-a construit inauntru o capela. Majoritatea cladirilor revendicate sunt astazi sedii ale unor importante institutii de utilitate publica, fapt pentru care o eventuala retrocedare ar pune statul roman la grea incercare. Desi in tarile foste comuniste in asemenea cazuri s-a ajuns la o solutie de compromis, prin care statul rascumpara unele dintre obiectivele ce trebuiau retrocedate, la noi, aceasta varianta, in actualele conditii economice va fi aproape imposibil de pus in practica. Pentru liderii Bisericilor maghiare istorice din Transilvania, dar si pentru intreaga comunitate reprezentativa, cele mai multe dintre cladiri au o certa valoare spirituala, de care se leaga insasi istoria cultului respectiv, fapt ce va crea serioase probleme atunci cand se va pune problema rascumpararii imobilului. (Daniel SARBU)

Am citit cu bucurie stirea redactată de d-l Sârbu, deoarece într-o chestiune care constituie in mod sigur problemă în mai multe localităţi din ţară, nu a dat dovadă de ură, de rea voinţă, dinpotrivă, a reuşit – după opinia mea – să dea o ştire obiectivă, lucru întîlnit destul de rar în presă printre comentariile retrocedărilor.
D-l Sârbu scrie, că aceste clădiri prezintă o valoare spirituală pentru bisericile istorice din Transilvania şi are dreptate. Vreau să adaug însă un lucru foarte important: Aceste clădiri au valoarea lor spirituală pentru că în aceste clădiri s-au înfăptuit nu numai întîmplări importante din punctul de vedere al istorie cultului sau al Transilvaniei, ci în aceste clădiri s-a desfăşurat activitatea didactică, socială, medicală deci PARTEA PRACTICĂ a vieţii credincioase. Cu naţionalizarea din 1948 s-a reuşit surghiunarea, îngrădire şi întemniţarea Bisricii în clădirea bisericii, privând aceste organizaţii de posibilitatea de a-şi desfăşura activitatea binecuvântată pentru enoriaşii lor şi pentru societate. Nu rezolvă problema ce se iveşte odată cu retrocedările acestor clădiri, dar apariţia noii legi al învăţământului, posibilitatea finanţării de la bugetul de stat în condiţii similare a instituţiilor de învăţământ, a aşezămintelor sociale etc. cu instituţiile de stat existente ar duce cu siguranţă la apariţia unor instituţii bisericeşti de acest gen şi după cum se poate vedea şi în tările care nu au „beneficiat„ de calvarul socialist, aceste şcoli, spitale, orfelinate etc. ridică baremul funcţionării la nivelul conştiinţei. Apariţia sau înmulţirea unor astfel de instituţii existente deja pe ici-colo, bineînţeles reduce necesitatea existenţei şcolilor existente deja, dar dacă eu trebuie să aleg între două şcoli pentru copii mei, l-aş alege pe acela, care oferă posibilităţi de dezvoltare mai sănătoase şi slujeşte copii cu mai multă conştiinciozitate. Pe de altă parte, cred că nu scade nivelul unei şcoli dacă există concurenţă.
Bineînţeles, în cazul instituţiilor care nu se transformă ci vor trebui răscumpărate clădirile sau mutate instituţiile din ele, problema e mai spinoasă.
Problemele de retrocedare au o altă piedică: Cei crescuţi în era socialistă nu vor să piardă din mână nici o pârghie prin care pot manipula populaţia. Scopul declarat al procesului educativ, al actului medical sau social se înpleteşte de cele mai multe ori cu scopuri electorale rău percepute, cu interese micro şi macro – economice sau cu simpla necunoaştere şi prostie.
Totuşi cred, că se va rezolva problematica retrocedărilor, dacă nu altcumva, atunci pe la Strasbourg, şi dacă se reuşeşte crearea unui climat normal, atunci şi bisericile interesate probabil vor manifesta înţelegere faţă de nevoile şi problemele administrative ale statului. Dar mingea este în terenul statului, pentru că aceste clădiri vor fi în proprietatea bisericilor. Acel primar sau alt funcţionar reprezentant al statului – chiar şi prim – ministrul sau preşedintele ţării – care joacă necinstit sau încearcă să implementeze reguli de joc nefavorabile redobândării imobilelor, nu prea are dreptul moral de a cere sau aştepta ajutor din partea proprietarului clădirii. Eu cred că singura şansă pentru rezolvarea acestei probleme o constituie BUNĂVOINŢA reprezentanţilor autorităţilor locale şi centrale, altfel cu toţii avem de pierdut: Bisericile timp şi ocazia de a sluji credincioşii, statul prestigiul şi bugetul pe la procesele din Strassboug, iar cel mai mai mult pierdem noi, oamenii simplii care în loc să beneficiem de „serviciile„ Bisericii ne pierdem banii plătiţi prin impozite şi taxe către stat. De altfel – dacă bine ştiu – încrederea populaţiei este mult mai mare în Biserică decât in instituţiile statului. Cîteodată e foarte uşor de înţeles de ce stau aşa lucrurile.