Fragmentarium – aprilie-iunie 2002
25.06.2002, Stânceni (Catholica) - Pe coperta numărului 2, pe aprilie-iunie, al periodicului trimestrial de informaţie şi cultură religioasă „Fragmentarium”, este prezentată Icoana Învierii Domnului, din Capela Colegiului Pontifical „Pio Romeno”, Roma, Icoana Coborârii la iad, care începând din sec. al X-lea „este reprezentarea cea mai răspândită a misterului pascal, a victorie asupra morţii şi a eliberării lui Adam, a Evei şi a celor drepţi”, după cum spune pictorul care a realizat-o.
În editorial, pr. Adrian Lung vorbeşte despre Cardinalul Alexandru Todea, „cel care prin activitatea sa, prin viaţa sa carismatică a reuşit să canalizeze energiile Bisericii Greco-Catolice, Biserică pe care a iubit-o, în care a crezut şi căreia i-a dăruit un nou chip, acela al rezistenţei şi demnităţii în suferinţă. Prin calităţile sale el poate fi aşezat alături de întemeietorii acestei Biserici şi de cei care au dorit şi au luptat pentru bunăstarea neamului românesc”.
În paginile 4-6 se continuă articolul lui Mihai Martiniuc, început în numărul trecut, despre Bisericile din Lalibela, Etiopia – un unicat în istoria arhitecturii sacre. „Bisericile din Lalibela diferă între ele ca stil arhitectonic, dar toate au fost scobite în roci vulcanice multicolore gigantice înconjurate de şanţuri adânci. Bolţile înalte şi ferestrele fin sculptate dovedesc măiestria artistică desăvârşită a constructorilor. Pereţii şi altarele sunt pictate cu figuri de sfinţi şi scene biblice.”
La rubrica Personalităţi, prof. Doina Dobreanu îl prezintă pe Ion Agârbiceanu (1882-1963), „patriarh al literaturii române”. Articolul citează din „Mărturisirile” din 1941 ale preotului scriitor: „Pentru mine, începând de la vârsta de 21-22 de ani, cea mai înaltă frumuseţe omenească este frumuseţea spirituală, armonia şi desăvârşirea vieţii spirituale. Şi lupta cea mai de preţ este lupta pentru această desăvârşire. După cum am rămas adânc impresionat în faţa frumuseţilor naturii, cu rezonanţe sufleteşti care nu se sting, ci se adaugă mereu; după cum m-am înduioşat şi m-am însufleţit în faţa unui om frumos, a unei clădiri monumentale, sau auzind un cântec armonios, tot aşa m-am emoţionat în faţa oricărei calităţi frumoase a sufletului omenesc.”
Dintre alte articole din revistă mai amintim: „Betleem şi Ierusalim. Meditaţie despre destinul unor locuri”, în care pr. Camil Peteu face un pelerinaj spiritual în Ţara Sfântă aleasă de Dumnezeu „pentru a duce la îndeplinire planul Său de mântuire a omului din robia păcatului”; şi „Isihasmul în spaţiul românesc”, un articol amplu în care Bogdan Costea, după ce prezintă istoria isihasmului în general, vorbeşte despre învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său, Teodosie, în care voievodul schiţează portretul unui monarh isihast, şi apoi despre stareţul Paisie Velicicovski, care împreună cu şcoala lui de traducători români a jucat un rol important în reînnoirea isihastă începută în secolul al XIV-lea la Athos cu Grigorie Sinaitul.
