Majoritatea celor care au cerut sinuciderea asistată s-au răzgândit ulterior

1 răspuns

  1. Ma numesc Emanuela si am 23 de ani.
    Am citit pe Internet ca statul Oregon din USA e singurul in care e permisa sinuciderea asistata. Stiu ca marea majoritate va fi impotriva a ceea ce urmeaza sa spun deoarece nu e considerat etic si ca se spune ca fiecare e normal sa moara atunci cand ii este dat de soarta. Indraznesc totusi sa recunosc ca mi-as dori sa emigrez in America si sa ma stabilesc in statul Oregon cu toate actele in regula, ca sa-mi asigur o moarte nechinuitoare in cazul in care o sa fac cancer, deoaece deja am probleme mari de sanatate pe care medicii nu au reusit sa mi le rezolve.
    As vrea in primul rand sa ma duc in Statele Unite deoarece stiu ca acolo ai mai multe posibilitati ca in Romania si din cauza ca as vrea sa-mi traiesc tineretea inte-un fel mai aventuros, adica sa ma alatur unui grup care sa indrageasca natura si fenomenele meteorologice deosebite. Am vasut la Discovery Channel ce bine se simteau acei oameni care se ocupau de studiul si filmarea fenomenelor extreme, cum sunt uraganele, tornadele , fulgerele sau vulcanii.
    As prefera sa staiesc putin, dar sa ma bucur din plin de fiecare zi si sa nu regret ceea ce fac, chiar daca m-as expune unor pericole mari. Un fotograf de fulgere( vanator de furtuni), zicea ca ar prefera sa moara lovit de trasnet decat sa-l omoare incet si sigur o boala incurabila, asa cum ar fi cancerul. MI-a placut cum gandea si cred ca mai sunt si altii care ar spune tot asa.
    Dar sa ma intorc la subiectul principal. Personal sunt de acord cu moartea asistata in cazul persoanelor cu boli incurabile sau chiar si in cazul celor care pot demonstra ca nu mai au pentru ce trai. Aceasta e doar parerea mea si nu vreau sa impun nimanui sa gandeasca ca mine si in nici un caz sa fac pe nimeni sa creada ca viata nu merita traita, chiar daca trebuie sa treci prin tot felul de greutati dau boli. Personal nu sunt prea obtimista, mai ales ca trebuie sa recunosc ca ma simt oarecum invinsa de problemele mele de sanatate despre care inca nu m-a lamurit nimeni daca sunt sau nu de netratat. Am insa teama ca nu o sa ma mai vindec si ca peste ani o sa fac complicatii din cauza carora o sa sufar foarte mult, mai ales ca problemele mele sunt vechi de 15 ani si s-au agravat in urma cu 6 ani. Iar suferinta care ma tot macina de atata vreme m-a facut sa am compasiune pentru cei necajiti sau bolnavi si ma gandesc ca cei care nu mai au sanse, ca ar fi mai bine sa nu se mai chimuiasca ani de zile in zadar. Ma refer la cei cu cancere sau alte boli incurabile si care nu mai pot suporta tratamentele si durerile ingrozitoare.
    Stiu ca in ceea ce ma priveste pe mine, vor putea exista numeroase, care imi vor recomanda sa fiu obtimista, sa merg la biserica , sa-mi gasesc diverse preocupari ca sa nu ma mai gandesc ca sunt bolnava sau sa merg la un psiholog sau psihiatru. Daca cineva va dori sa ma contacteze, eu nu am nimic impotriva, insa vreau sa se stie ca am o gandire logica si ca nu sufar de vreo boala dintr-aceea care iti afesteaza discernamantul.
    Va multumesc pentru timpul acordat acestui comentariu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *