Oamenii de ştiinţă găsesc erori în datarea giulgiului din Torino

20.08.2002, Roma (ZENIT) - Noi studii arată că analizele pentru datarea din 1988 cu carbon-14 ale Giulgiului din Torino nu au luat în considerare intervenţiile făcute asupra acestei ţesături în cursul Evului Mediu.

„Intervenţiile au fost medievale, nu giulgiul”, scria Oratio Petrosillo în ziarul din Roma „Il Messaggero”. Petrosillo este autorul mai multor cărţi asupra ţesăturii despre care se crede în mod larg că este giulgiul în care a fost înfăşurat trupul neînsufleţit al lui Isus. Petrosillo a explicat că în cursul Evului Mediu era un lucru obişnuit să se folosească un mod de coasere – invizibilă cu ochiul liber – pentru a întări unele obiecte de valoare artistică sau istorică.

După părerea lui Petrosillo, ale cărui teze se bazează pe studii făcute de oamenii de ştiinţă americani Sue Benford şi Joseph Marino, cercetătorii de la laboratoarele din Oxford, Anglia, Tucson, Arizona, şi Zurich, Elveţia care au examinat giulgiul în 1988 fără aşi da seama că el a fost reparat cu pânză de in în secolul al XVI-lea. Acest studiu a tras concluzia că giulgiul a fost confecţionat cândva între 1260 şi 1390.

Noua teză a fost formulată după ce oamenii de ştiinţă au prezentat experţilor în ţesături fotografii ale uneia din cele mai mici bucăţi din ţesătura giulgiului, prelevate în 1988 pentru datarea cu carbon 14, ca şi ale unui eşantion care nu a fost folosit. Cei trei experţi au confirmat că există straturi de ţesătură diferite în secţiunile analizate.

Conform specialiştilor de la Beta Analitic, un serviciu specializat în datarea cu carbon, un amestec de 60% de material din secolul al XVI-lea cu 40% material din secolul I, ar putea conduce la o datare din secolul al XIII-lea. Calculul procentajelor este bazat pe observaţiile celor trei experţi în ţesături.

Petrosillo citează studiul chimistului Ray Rogers, care a făcut parte din Grupul Sturp de oameni de ştiinţă din Statele Unite care au examinat giulgiul în 1978. Rogers a dispus de fibre de ţesătură din ambele zone ale giulgiului din care s-a prelevat material pentru efectuarea determinărilor cu carbon 14 (prelevate de către expertul belgian în ţesături Gilbert Raes în 1973) ca şi din alte părţi ale giulgiului.

Atât în secţiunile extrase de către Raes cât şi în cele folosite în 1988, fibrele sunt impregnate cu o substanţă de culoare galben închis, a cărei culoare variază în intensitate de la o fibră la alta. Oricum, fibrele din restul giulgiului nu conţin această substanţă. După părerea experţilor, este vorba de un liant de origină vegetală, folosit deseori în trecut.

Rogers a verificat că există o cârpitură invizibilă pe eşantionul prelevat de către Raes asemenea celor făcute în secolul al XVI-lea. De fapt un fir din secţiunea lui Raes a fost datat cu carbon 14 la Institutul de Tehnologie din California. Jumătate din fir era acoperit de amidon. Firul a fost tăiat în două părţi egale: partea fără amidon s-a dovedit a fi din secolul al treilea în timp ce cea cu amidon a fost datată ca fiind din secolul al 13-lea.

Petrosillo afirmă în concluzie că giulgiul continuă să ridice probleme ştiinţifice care solicită un studiu nou şi mai adecvat.