Ultima scrisoare a Sf. Maximilian Kolbe

10.10.2002, Roma (ZENIT) - Pentru a 20-a aniversare a canonizării lui Maximilian Kolbe, Fraţii Minori Conventuali din Polonia au deschis arhiva din Niepokalanow, „Oraşul Imaculatei” construit chiar de către preot.

Printre manuscrisele Sfântului se află şi ultima scrisoare pe care i-a scris-o mamei sale. Scrisoarea exprimă o tandreţe neîntâlnită în alte scrieri ale sale. Din scrisoare reiese faptul că sacrificiul său – el s-a oferit voluntar să moară în locul unui tată de familie condamnat la moarte în Auschwitz – este ceva ce s-a maturizat de-a lungul întregii vieţi.

„Dragă mamă”, scrie el. „Spre sfârşitul lunii mai am sosit cu un convoi în lagărul de concentrare de la Auschwitz. Totul este în regulă, dragă mamă. Poţi fi liniştită în legătură cu mine şi cu sănătatea mea, deoarece bunul Dumnezeu este pretutindeni şi El se gândeşte cu o iubire mare la toţi şi la toate. Ar fi bine să nu îmi mai scri până nu îţi trimit eu o altă scrisoare, deoarece nu ştiu cât timp voi mai fi aici. Te salut cu drag şi te sărut, Raymond Kolbe.”

La 14 august 1941, pr. Kolbe a primit o injecţie letală. În cele două săptămâni dinainte, el nu a mâncat sau băut ceva, fiind închis cu încă 16 colegi, pentru tentativă de evadare. La un an după alegerea ca Episcop al Romei, Papa Ioan Paul al II-lea a declarat la Auschwitz: „Maximilian Kolbe a făcut asemenea lui Isus: el nu a murit, ci şi-a dat viaţa”.

Expresia se referă la cuvinte scrise de pr. Kolbe cu câteva săptămâni înainte ca naziştii să invadeze Polonia la 1 septembrie 1939: „A suferi, a lucra şi a muri ca un cavaler, nu cu o moarte obişnuită ci, de exemplu, cu un glonte în cap, sigilând iubirea noastră pentru Imaculata, asemenea unui cavaler adevărat vărsându-ne sângele până la ultima picătură, pentru a grăbi cucerirea întregii lumi pentru ea. Nu pot concepe nimic mai sublim”.