Papa oferă soluţii pentru depăşirea crizei vocaţiilor la călugărie

10.12.2002, Vatican (ZENIT) - Papa Ioan Paul al II-lea a propus soluţii pentru depăşirea crizei vocaţiilor la viaţa călugărească din Brazilia, o ţară care totuşi are cei mai mulţi preoţi diecezani. Conform Anuarului Pontifical al Bisericii Catolice, în 1995, Brazilia avea 7.600 de preoţi călugări; în 2000, această cifră a scăzut la 7.358. Cu toate acestea, în aceeaşi perioadă, numărul preoţilor diecezani din Brazilia a crescut la 9.240 de la 7.882.

Criza vocaţiilor la călugărie din Brazilia este evidentă şi printre femeile consacrate. În 1995, erau 36.031 călugăriţe în această ţară, în timp ce în 2000, numărul lor a scăzut la 35.365. Sunt 5.384 de studenţi la filosofie şi teologie în seminariile din Brazilia, care vor deveni preoţi diecezani, în timp ce sunt 3.447 cei care doresc să fie preoţi călugări. Acum câţiva zeci de ani, această proporţie era inversă.

La încheierea vizitei lor `ad limina` la Roma, Episcopii brazilieni din regiunea a III-a din nord-estul ţării au fost primiţi de Sfântul Părinte. Papa a analizat criza gravă a vocaţiilor la călugărie din Brazilia, spunând că persoanele consacrate au avut un mare rol în evanghelizarea ţării. Brazilia are 144 de milioane de botezaţi romano-catolici, cel mai mare număr din lume.

Reflectând asupra datelor din Anuarul Pontifical, Sfântul Părinte a recunoscut că „este o problemă foarte importantă pentru viaţa Bisericii din întreaga lume”. El a oferit o soluţie ca răspuns la acest fenomen. „O viaţă de călugărie care nu exprimă bucuria apartenenţei la Biserică şi la Isus Cristos a pierdut deja prima şi cea mai importantă oportunitate pentru un program pastoral vocaţional”, a spus Papa.

În particular, Sfântul Părinte a făcut apel la superiorii congregaţiilor şi institutelor călugăreşti „să ofere novicilor bărbaţi şi femei o formare umană, intelectuală şi spirituală care va face posibilă orientarea întregii fiinţe spre Cristos, astfel încât consacrarea să devină din ce în ce mai mult o ofrandă adusă Tatălui”.

Mai concret, Sfântul Părinte a spus că „activităţile şi programele Conferinţei Naţionale pentru Călugări trebuie, înainte de toate, să fie caracterizate de respect şi ascultare deosebită faţă de Succesorul lui Petru şi faţă de învăţăturile Scaunului Apostolic”. Aceste activităţi ale conferinţelor pentru călugări, a mai adăugat Papa, „trebuie să fie sub supravegherea şi concreta responsabilitate a superiorilor majori şi a Episcopului diecezan”.

Suveranul Pontif a făcut referinţă la confuzia creată în anumite persoane de bună credinţă de proiectele de ” re-fondare a congregaţiilor”, deoarece aceste congregaţii uită uneori că acest termen ar trebui să însemne, „înainte de toate, a începe din nou integral de la Cristos şi a examina cu umilinţă şi generozitate modul lor de a simţi împreună cu Biserica” – Papa a folosit expresia latină `sentire cum Ecclesia`.

Pentru a înfrunta provocările crizei vocaţionale, Sfântul Părinte le-a cerut persoanelor consacrate bărbaţi şi femei să facă un examen de conştiinţă asupra modului în care au fost aplicate reînnoirile propuse de Conciliul Vatican II. „Aţi încercat să îl urmaţi cu fidelitate şi să aduceţi roadele de sfinţenie şi de zel apostolic aşteptate?”, a întrebat Suveranul Pontif.

„Unele documente publicate în anii care au urmat, cu aprobarea mea, asupra formării din Institutele călugăreşti şi asupra vieţii contemplative (de exemplu, instrucţiunea Verbi sponsa din 1999), au fost puse în practică?”, a întrebat Papa.

„Reînnoirea vieţii călugăreşti va depinde de sporirea dragostei faţă de Dumnezeu, ţinând cont mereu de faptul că `contemplarea realităţilor divine şi unirea asiduă cu Dumnezeu în rugăciune` trebuie să fie prima şi principala îndatorire a tuturor persoanelor consacrate`”, a spus Sfântul Părinte, citând canonul 663.1 din Codul de Drept Canonic.

„Singurul mod de a descoperi din ce în ce mai mult identitatea proprie este drumul greu dar mângâietor de convertire sinceră şi personală, împreună cu recunoaşterea umilă a imperfecţiunilor şi păcatelor proprii; iar încrederea în învierea lui Cristos va ajuta la depăşirea aridităţii şi a slăbiciunii, la eliminarea sentimentului de deznădejde trăit în unele situaţii”, a continuat Papa Ioan Paul al II-lea.

Pe scurt, răspunsul Papei la depăşirea crizei nu constă în reducerea implicării persoanelor consacrate în favoarea omului la „o singură dimensiune, care în mod inevitabil va sfârşi prin a fi istoricistă şi imanentistă”. De aceea, este nevoie de călugări ai „rugăciunii şi muncii”, a adăugat Papa. „Acţiune şi contemplare sunt doi termeni care, în Cristos, nu ajung niciodată în conflict; dimpotrivă, se maturizează în complementaritate reciprocă şi în integrare rodnică”, a arătat Sfântul Părinte.

„Societatea de astăzi are nevoie să vadă în persoanele consacrate armonia care există între uman şi divin, între cele văzute şi cele nevăzute, întrucât acestea din urmă le depăşesc pe primele, fără a le banaliza ori umili, ci mai degrabă înălţându-le la nivelul planului veşnic de mântuire”, a spus în încheiere Sfântul Părinte.