Un proiect plin de speranţă pentru tinerii din Popeşti-Leordeni

10.12.2002, Popeşti-Leordeni (Catholica) - Pe parcursul lunii noiembrie 2002, Centrul Diecezan pentru Pastoraţia Tineretului din Arhidieceza de Bucureşti a organizat ediţia a V-a a Campionatului inter-parohial de fotbal, la care au participat echipe din 9 parohii din Bucureşti. Câştigătoarea campionatului, ca şi anul trecut de altfel, a fost echipa de tineret din Popeşti-Leordeni.

Catholica a stat de vorbă cu Pr. Solideo Poletti, superiorul comunităţii din Popeşti a `Congregaţiei Sf. Iosif` (Iosefinii lui Murialdo), comunitate care se ocupă de pastoraţia tineretului din această localitate.

– Părinte, mai întâi vă rog să vă prezentaţi cititorilor noştri.
– Sunt Pr. Solideo Poletti, sunt italian, mai precis din Vicenza (aproape de Venezia) şi trăiesc în comunitatea mea împreună cu trei confraţi: doi preoţi, Pr. Paolo Rappo, Pr. Fabio Volani şi un confrate student român, aflat în pregătire, Daniel Demetercă.

– De când e prezentă congregaţia Dvs în România şi de ce vă aflaţi aici?
– Acum patru ani, în luna martie din 1998, confratele nostru iosefin Pr. Pierangelo Valerio a fost primul care a marcat începutul prezenţei noastre în România. După câteva luni, am venit şi eu, urmat ulterior de alţi confraţi. Pr. Pierangelo şi Pr. Antonio Ferrari acum se află la Roman, unde sunt responsabili de formarea aspiranţilor noştri seminarişti, care frecventează facultatea filosofico-teologică a franciscanilor. Motivul care ne-a îndemnat să venim în România a fost dorinţa de a sluji, prin carisma congregaţiei noastre, Biserica din această ţară care recent a trecut printr-o perioadă grea şi obscură pentru credinţa noastră.

– Sunteţi deja de câţiva ani la Popeşti, unde vă îngrijiţi de pastoraţia tinerilor catolici din această localitate. Vorbiţi-ne puţin despre experienţa şi activitatea dumneavoastră la Popeşti.
– După un prim an petrecut într-un apartament din Bucureşti, am locuit doi ani într-un apartament din Popeşti-Leordeni, un orăşel pe care Episcopul Ioan Robu ni l-a indicat ca sediu al activităţii noastre spiritual-educative. Apostolatul nostru, conform carismei noastre, se desfăşoară îndeosebi printre copiii şi tinerii de la periferie, aceia care în general nu frecventează sau nu pot să frecventeze şcoli mai calificate, aceia care au nevoi mai mari nu doar din punct de vedere spiritual, ci şi material şi cultural.

– Comunitatea dumneavoastră organizează în fiecare an, în timpul vacanţelor, „Vara împreună” şi „Iarna împreună”. Ce este „Vara împreună” şi „Iarna împreună”, şi ce aţi planificat pentru această vacanţă de iarnă?
– „Vara împreună” şi „Iarna împreună” reprezintă una din modalităţile folosite de noi pentru a-i apropia pe copii, atunci când sunt liberi de la şcoală, pentru a-i educa prin joc, cânt, activităţi manuale şi teatrale, conform valorilor umano-creştine precum prietenia, solidaritatea, rugăciunea, respectul, iertarea, împărtăşirea… Nu sunt numai acestea activităţile pe care le programăm în general în fiecare an. Tinerilor care frecventează oratoriul nostru le propunem viaţa în grup, împărţiţi după vârstă. În fiecare săptămână se întâlnesc împreună cu animatorii lor pentru a organiza activităţi de grup, de cânt, de cateheză, de întâlniri de rugăciune, de ieşiri, de acte de caritate… Din păcate, încă nu am terminat construirea clădirii destinată acestei activităţi de oratoriu şi formării profesionale.

Suntem încrezători că anul viitor, 2003, cu ajutorul Providenţei, vom putea realizat visul de a oferi tinerilor şi copiilor din Popeşti şi Bucureşti o casă, o comunitate unde să se poată „juca, învăţa şi ruga”. Acest vis are un nume: „Proiectul speranţa”… speranţă în tineri, într-un viitor mai bun, în semnul unei credinţe întrupate în fraţii mai mici şi mai nevoiaşi.

– Care sunt proiectele pentru viitor în România?
– Prin realizarea „Proiectului speranţa”, noi, iosefinii lui Murialdo, am vrea să marcăm un semn care să fie preluat de alte realităţi ecleziale, doritoare să se angajeze în activitatea cu tinerii, să organizeze ceva frumos pentru a-i ajuta pe tineri să se califice în sectorul profesional, să contribuie la construirea unui ambient educativ şi moral potrivit pentru ei.

Ultimul vis este legat de perspectiva ca unii tineri români, atraşi de carisma sfântului Leonardo Murialdo, fondatorul nostru, care şi-a dăruit viaţa atâtor copii şi tineri aflaţi în nevoie în Italia, să poată face la fel pentru copiii şi tinerii din patria lor, şi să devină astfel protagonişti în prima persoană ai acestei fascinante aventuri.