Apelul Papei către UNESCO de a clădi o punte de dialog pentru evitarea războiului

11.12.2002, Paris (ZENIT) - Papa Ioan Paul al II-lea a încurajat UNESCO să sprijine dialogul dintre culturi, printr-o scrisoare care marchează a 50-a aniversare a intrării Vaticanului în UNESCO.

Documentul a fost citit marţi după-amiază la sediul UNESCO din Paris, în timpul celebrării simpozionului pe tema „Biserica propune adevărul şi libertatea”. La eveniment au participat Cardinalul Paul Poupard, Preşedintele Consiliului Pontifical pentru Cultură, şi Cardinalul Jean-Marie Lustiger, Arhiepiscop de Paris.

În timpul întâlnirii, a fost menţionat documentul din mai 1952 prin care Mons. Giovanni Battista Montini (viitorul Papă Paul al VI-lea), substitut al Secretarului de Stat al Vaticanului, îl anunţa pe directorul general al UNESCO că Papa Pius al XII-lea l-a numit pe Arhiepiscopul Angelo Giuseppe Roncalli (viitorul Papă Ioan al XXIII-lea) observator permanent al Vaticanului pe lângă această organizaţie.

În scrisoarea sa, Papa Ioan Paul al II-lea arată că rolul acestei instituţii constă în „a clădi punţi între popoare” sau „de a le reclădi” după războaie, îndeosebi prin „formarea conştiinţelor”. Conform Papei, acest lucru constituie „una dintre cele mai mari provocări ale globalizării, care nu trebuie să ducă la o uniformizare a valorilor, nici la simpla supunere faţă de legile pieţei, ci mai degrabă la posibilitatea punerii în comun a bogăţiilor legitime ale fiecărei naţiuni în slujba binelui tuturor”.

Cardinalul Poupard, într-un interviu publicat duminică în ziarul italian `Avvenire`, a afirmat că intrarea Vaticanului în UNESCO a fost punctul culminant al unui drum de cinci ani de pregătire, care a început cu un decisiv discurs al lui Jacques Maritain, marele intelectual catolic, şi la acea vreme preşedintele interimar al organizaţiei.

Conform Cardinalului, contribuţia Vaticanului la UNESCO a fost aceea de a „pune întotdeauna inspiraţia umanistă în centrul atenţiei”. Astăzi, a adăugat el, odată cu sfârşitul Războiului Rece, organizaţia UNESCO este provocată să răspundă unor noi temeri ale omenirii: „terorismul orb şi neliniştitoarele limite ale bioeticii”. În plus, ea trebuie să răspundă şi întrebării pe care şi-o pun oamenii astăzi: „Care este destinul omului redus la `homo oeconomicus`?”