„Singurătatea existenţială” este simptomul respingerii lui Dumnezeu

11.12.2002, Vatican (ZENIT) - Papa Ioan Paul al II-lea a recunoscut simptomul „singurătăţii existenţiale” pe care îl experimentează omul modern, până la „aversiunea” faţă de Dumnezeu, dar în acelaşi timp a arătat că modul de a redobândi speranţa este convertirea.

Papa a meditat miercuri, în cadrul audienţei generale la care au participat câteva mii de pelerini, asupra imnului din cartea profetului Ieremia (14,17-21), care este o plângere a poporului aflat în timp de foamete şi de război. „Descrierea este prezentă, din păcate, în mod tragic în atâtea regiuni de pe planeta noastră”, a spus Sfântul Părinte, când a amintit cuvintele pasajului biblic: „Dacă ies în câmp, iată numai oameni ucişi cu sabia! De intru în cetate, iată numai oameni istoviţi de foame!”

Copleşit de tragedie, profetul îi adresează lui Dumnezeu dramatica întrebare din partea poporului lui Israel: „Au doar te-a dezgustat cu totul Sionul?” „Poporul, abandonat, se descoperă rătăcit şi copleşit de groază”, spune Papa. „Nu este oare aceasta singurătatea existenţială, izvorul adânc al atâtor nemulţumiri, pe care le observăm şi în zilele noastre?”

Răspunsul la întrebare trebuie găsit chiar în inima fiinţei umane: „Atât de multă nesiguranţă şi atât de multe reacţii nechibzuite, care provin din abandonarea lui Dumnezeu, stânca mântuirii”, a arătat Papa, citând imnul.

„În acest moment, ajungem la marea provocare”, a spus Papa. „Poporul se întoarce la Dumnezeu şi îi adresează o rugăciune intensă. Înainte de toate, îşi recunoaşte propriile păcate printr-o scurtă dar profundă mărturisire a vinovăţiei: `Mărturisim, Doamne… că am păcătuit înaintea ta`”, a spus Sfântul Părinte, recitind textul din Vechiul Testament.

„Aşadar, tăcerea lui Dumnezeu a fost provocată de respingerea lui de către om. Dacă omul se converteşte şi se întoarce la Domnul, şi Dumnezeu se va arăta gata să meargă în întâmpinarea lui şi să îl îmbrăţişeze”, a continuat Papa Ioan Paul al II-lea. Fragmentul se încheie referindu-se la două concepte fundamentale: „amintire” şi „alianţă”.

Înainte de toate, profetul îi aminteşte lui Dumnezeu că „s-a legat de popor printr-o alianţă de fidelitate şi de iubire”, a explicat Sfântul Părinte. „Tocmai datorită acestei alianţe poporul poate fi încrezător că Domnul va interveni pentru a-l elibera şi a-l salva”, a adăugat Papa. „După judecata păcatelor şi după tăcere”, Dumnezeu „se apropie din nou de poporul său pentru a-i da viaţă, pace şi bucurie”.

Sfântul Părinte a încheiat invitându-i pe credincioşi să fie „siguri că Domnul nu ne părăseşte niciodată ci, după fiecare experienţă de purificare, se întoarce ca să `lase să strălucească chipul său asupra noastră, şi să-şi arate bunăvoinţa faţă de noi… şi să ne dea pacea`”.

La sfârşitul audienţei, pelerinii polonezi din oraşul montan Zakopane i-au oferit Papei Ioan Paul al II-lea, ca în fiecare an, brazi pentru Crăciun. Sfântul Părinte le-a mulţumit cu afecţiune spunând: „Ei îmi vor aminti de pământul patriei mele şi de atmosfera poloneză de Crăciun”.