Poziţia Bisericii Ortodoxe Române faţă de clonarea umană
16.01.2003, Bucureşti (Viaţa Cultelor) - Anunţul, în zilele Crăciunului 2002, a naşterii unei clone umane a fost primit cu neîncredere în mai multe ţări, inclusiv în România. Astfel. prof. dr. Lucian Gavrilă, directorul Institutului de Genetică al Universităţii Bucureşti, şi-a exprimat îndoiala că există în momentul de faţă condiţiile tehnologice de realizare a manipulării nucleice fără afectarea celulei sau nucleului prelevat de la donator. Traumele produse atât ovocitului, cât şi nucleului transplantat ar duce la naşterea unor monştri, a unor copii cu malformaţii, consideră specialistul român citat de ziarul „Evenimentul Zilei” la 12 ianuarie 2003. La rândul său, prof. dr. Mircea Covic, preşedintele Societăţii Române de Genetică Medicală din Iaşi, subliniază că în cazul clonărilor de ţesuturi reuşite chiar, doar jumătate din embrioni evoluează, dar că 30 % dintre aceştia prezintă malformaţii.
Ca iniţiator al Comisiei de Bioetică a Bisericii Ortodoxe Române, Î. P.S. Bartolomeu Anania, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului, declară, potrivit ziarului citat, că „ingineria genetică nu poate da un suflet clonei umane”. „Biserica nu poate decât să ia poziţie împotriva acestor experimente şi să condamne joaca aceasta nebună a unor oameni de ştiinţă. Dacă se vor naşte vreodată astfel de fiinţe, mai spune Î.P.S. Bartolomeu, acestea nu vor fi primite în biserică, pentru că nu vor fi altceva decât nişte monştri de laborator. Lipsite de harul divin, ele nu vor avea putea avea parte nici de slujbe religioase, precum slujba de botez sau cea de înmormântare.” Temeiul biblic al acestei poziţii, a precizat Î.P.S. Bartolomeu pentru buletinul „Viaţa Cultelor”, se găseşte în Profetul Isaia, 2, 22: „Lăsaţi-vă, deci, de un astfel de om, care nu-i altceva decât o suflare în nări. Ce preţ poate fi în el?” (potrivit ediţiei sinodale 2002 a Sfintei Scripturi, diortosită de Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului, vezi buletinul „Viaţa Cultelor” nr. 465-466 din 8 iulie 2002 şi nr. 484 din 30 noiembrie 2002). În comentariul de subsol, Î.P.S. Bartolomeu Anania precizează: „Acest verset, 22, nu se află în manuscrisul şi versiunile Septuagintei, cu excepţia versiunii antiohiene a lui Lucianus (ed. Rahlfs îl indică în notă infrapaginală); din acea versiune îl vor fi cunoscut Teodoret de Cir şi Sf. Ioan Hrisostom, care îl comentează: E necesar să te lepezi nu numai de idoli, ci şi de firea umană ce se sprijină pe ei, aceasta nefiind mai mult decât o suflare care, de îndată ce se întrerupe, îl termină pe omul care o poartă. Un astfel de om nu e altceva decât nimic. Dar ţinta profetică a acestui verset singular şi straniu (nici în Ebr. nu are vreo legătură cu contextul) ar putea fi, în zilele noastre, „omul” ca rezultat al clonării: suflare fără suflet, deci, nimic!”
„Alături de celelalte Biserici creştine, Biserica Ortodoxă Română este împotriva clonării, pentru că această practică nu poate duce decât la o criză morală. Clonarea este un atentat la adresa Creatorului, un atentat la adresa persoanei umane care este unică, potrivit doctrinei creştine, – şi un atentat la echilibrul vieţii”, a declarat pentru acelaşi ziar Pr. Costel Stoica, consilierul de presă al Patriarhiei Române.
