Relativismul, o ameninţare pentru democraţie
16.01.2003, Vatican (ZENIT) - Pentru Sfântul Scaun, „relativismul cultural” – pentru care nu există adevăruri absolute, ci doar opinii – constituie o adevărată ameninţare pentru democraţia actuală. Astfel avertizează „Nota doctrinală asupra unor probleme referitoare la implicarea şi conduita catolicilor în viaţa politică”, redactată de Congregaţia pentru Doctrina Credinţei, publicată joi cu aprobarea Papei Ioan Paul al II-lea.
Documentul constată că astăzi există „un anumit relativism cultural, care devine evident în teoretizarea şi apărarea pluralismului etic, care determină decadenţă şi coruperea raţiunii şi a principiilor legii morale naturale”.
„Din păcate, ca o consecinţă a acestei tendinţe, nu este ciudat faptul că găsim în declaraţii publice afirmaţii conform cărora un asemenea pluralism etic este condiţia unei democraţii posibile”, continuă să constate Nota.
În acest fel, se subliniază în continuare în document, legislatorii aleg să formuleze „legi care vin din principii ale eticii naturale, limitându-se la condescendenţă cu unele orientări culturale sau morale tranzitorii, ca şi cum toate concepţiile posibile asupra vieţii ar avea aceeaşi valoare”.
În acelaşi timp, cei care acceptă relativismul le cer catolicilor şi celor care au alte convingeri „să renunţe să mai contribuie la viaţa socială şi politică a propriilor ţări conform concepţiei despre persoană şi despre binele comun pe care o consideră din punct de vedere uman adevărată şi justă, prin mijloace licite pe care ordinea juridică democratică le pune la dispoziţia tuturor membrilor comunităţii politice”.
„Istoria secolului al XX-lea este o dovadă suficientă a faptului că dreptatea este de partea acelor cetăţeni care consideră falsă teza relativismului, conform căreia nu există o normă morală, înrădăcinată în însăşi firea fiinţei umane, faţă de care se supune orice concepţie asupra omului, a binelui comun şi a statului”, explică documentul.
„Această concepţie relativistă a pluralismului nu are nimic de-a face cu legitima libertate a cetăţenilor catolici de a alege între opiniile politice compatibile cu credinţa şi cu legea morală naturală, şi de a alege, potrivit propriilor criterii, ceea ce corespunde cel mai bine exigenţelor binelui comun”, arată textul.
„Libertatea politică nu se bazează şi nici nu se poate baza pe ideea relativistă conform căreia toate concepţiile asupra binelui omului sunt la fel de adevărate şi au aceeaşi valoare, ci pe faptul că activităţile politice punctează cu fiecare caz în parte realizarea extrem de concretă a adevăratului bine uman şi social într-un context istoric, geografic, economic, tehnologic şi cultural bine determinat”.
„Nu este de datoria Bisericii să formuleze soluţii concrete – şi cu atât mai puţin soluţii unice – pentru probleme temporare, pe care Dumnezeu le-a lăsat la judecata liberă şi responsabilă a fiecăruia – subliniază Nota. Totuşi, Biserica are dreptul şi datoria de a pronunţa judecăţi morale asupra realităţilor temporare atunci când o cere credinţa sau legea morală”.
„Dacă creştinul trebuie să recunoască legitima pluralitate a opiniilor temporare, tot la fel este chemat să se dezică de o concepţie a pluralismului cu nuanţă de relativism moral, nocivă pentru viaţa democratică însăşi. Democraţia trebuie să se bazeze pe fundamentele adevărate şi solide ale principiilor etice ne-negociabile, care sunt pilonii vieţii sociale”, afirmă Nota.
„Structura democratică pe care un Stat modern pretinde să se clădească va fi destul de fragilă dacă nu va pune ca temelie a sa centralitatea persoanei – afirmă documentul în încheiere. Respectul faţă de persoană este, în plus, ceea ce face posibilă participarea democratică”.
