Experienţa rugăciunii lui Iisus în spiritualitatea românească
31.01.2003, Bucureşti (Viaţa Cultelor) - În cea mai prestigioasă editură a Bisericii Catolice, Libreria Editrice Vaticana, a apărut recent, în limba italiană în care a fost scrisă, lucrarea „LEsperienza della Preghiera di Gesú nella spiritualità romena”, a Arhimandritului Iuvenalie Ionaşcu, reprezentând teza de doctorat a autorului susţinută la Universitatea Pontificală Sf. Toma dAquino din Roma în 2002. Traducerea românească fusese publicată cu un an înainte de editura bucureşteană Anastasia.
Prefaţa cărţii este semnată de Î.P.S. Iosif Pop, Mitropolitul ortodox român pentru Europa occidentală şi meridională. „Rugăciunea lui Iisus, sau Rugăciunea inimii, prin care mintea coboară în inima omului care a primit Taina botezului, într-o continuă şi misterioasă revelare a lui Dumnezeu în el, este condensată în diferite forme scurte, dintre care cea mai răspândită este aceasta: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”. Deşi această rugăciune este o rugăciune monahală, ea este răspândită printre credincioşii din întreaga lume şi în ultima vreme, mai ales, asistăm la o adevărată descoperire a acestei rugăciuni de către laici, scrie Î.P.S. Iosif.
Lucrarea beneficiază şi de o prezentare din partea Monseniorului Eleuterio F. Fortino, Subsecretar al Consiliului Pontifical pentru promovarea unităţii creştinilor: „Cu studiul său temeinic, Arhimandritul ortodox român Pr. Iuvenalie Ionaşcu îi oferă cititorului catolic posibilitatea de a cunoaşte un important curent spiritual, nu exclusiv românesc, dar care a avut şi are în România o expresie vitală. ( ) Studiul este şi expresia unui dialog între categoriile conceptuale ortodoxe şi cele catolice occidentale. ( ) Autorul expune istoria, teologia şi caracteristicile o dată cu metodele psihosomatice conexe ale rugăciunii isihaste în contextul general al tradiţiei bizantine şi, într-o manieră mai specifică, în expresia ei românească, care reprezintă aspectul cu deosebire interesant pentru cititorul occidental. Autorul afirmă că spiritualitatea românească este în mod specific isihastă. ( ) Cititorul catolic poate găsi în practica Rugăciunii lui Iisus o senină sintonie. Constituţia dogmatică asupra Bisericii a Conciliului Vatican II o spusese deja, afirmând că printre elementele de unire cu credincioşii altor Biserici se află comuniunea de rugăciune şi de alte binefaceri, înainte de o adevărată uniune în Duhul Sfânt, care cu daruri şi har operează şi în ei cu puterea sa sfinţitoare, şi i-a întărit pe unii dintre aceştia până la vărsarea de sânge. Astfel, Sfântul Duh naşte în toţi ucenicii lui Hristos dorinţa şi lucrarea pentru ca toţi, după cum a hotărât Hristos, să se unească paşnic într-o singură turmă sub un singur Păstor (LG, 15). Tradiţia rugăciunii la o Biserică, liturgică şi personală, intră într-un strâns contact, în dimensiunea mai profundă a comuniunii deja existente. Şi devine stimul şi susţinere pentru înaintarea spre unitatea deplină. Acest succes doresc să-l urez operei Arhimandritului Iuvenalie, tânăr preot român care îi păstoreşte cu dăruire pe credincioşii din Roma ai Patriarhiei Române.”
Materia cărţii este dispusă în cinci capitole, după cum urmează: Rugăciunea continuă. Terminologie. Cadrul istoric. Particularităţi; Teologia rugăciunii; Viaţa rugăciunii; Obstacole. Metode psihosomatice. Dimensiuni ale rugăciunii; Rugăciunea lui Iisus şi paternitatea spirituală. „Nu putem conclude – scrie autorul în încheiere – înainte de a observa că experienţa spirituală ortodoxă e deosebit de complexă şi profundă, bazată pe bogăţia tradiţiei de două milenii. Vorbind despre bogăţia ritului bizantin, Christos Yanaros spunea că spiritualitatea ortodoxă este aristocratică.”
