Interviu cu Cardinalul Poupard despre New Age
05.02.2003, Vatican (Catholica) - Luni, 3 februarie, Consiliul Pontifical pentru Cultură şi Consiliul Pontifical pentru Dialogul Interreligios au publicat un studiu asupra fenomenului `New Age`, un fenomen care constituie o provocare religioasă şi totodată culturală pentru credinţa creştină.
Radio Vatican i-a pus câteva întrebări pe marginea acestui document Cardinalului Paul Poupard, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Cultură:
– Tot ceea se vehiculează în cultura contemporană joacă un rol decisiv în mesajul New Age: natura, ecologia, feminismul, dorinţa de totalitate. New Age pare să ofere o proprie viziune spirituală a lumii, insistând asupra nefericirii profunde contemporane, deoarece promite armonie cosmică, chiar dobândirea de puteri mentale pentru a transforma realitatea; promite accesul la lumea spirituală care ar fi ascunsă sub aparenţele vieţii cotidiene. Şi deci ar fi ca o `revelaţie` a eu-lui profund la care s-ar putea ajunge prin anumite tehnici, o paradigmă nouă, o lume nouă, răspunsul hotărâtor la aşteptarea milenară a omenirii.
– Eminenţă, ce poate face Biserica pentru a răspunde la provocările oferite de acest fenomen?
– Înainte de toate, să îi ajute pe oameni să redescopere dimensiunea personală a mântuirii în întâlnirea salvifică cu Cristos, Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, adică să îi facă să îl întâlnească pe Cristos ca purtător de apă vie. Există astăzi – nu încape îndoială – o sete profundă, o sete reală, o sete aproape disperată: mulţi dintre contemporanii noştri sunt în căutare, au sete de Dumnezeu, o sete a inimii umane după adevărata apă vie. Şi atunci, întreg efortul Bisericii trebuie să fie acela de a prezenta această apă vie care izvorăşte din inima lui Cristos străpuns pe cruce; şi deci, de a comunica o viziune a credinţei creştine care propune o întâlnire concretă, nu lucruri abstracte, ideologii… nu, o întâlnire concretă. Cristos este experimentat, aflat în Cuvântul lui Dumnezeu, este întâlnit în Sacramente, în darul Euharistiei, este întâlnit în comunitatea creştină care trebuie să afle din nou sensul unei adevărate comuniuni, pentru că aşteptarea cu adevărat dramatică a multora este de a afla un răspuns la întrebările lor şi de a afla o căldură pe care adesea nu o găsesc deloc.
– La acest punct ar trebui să ne întrebăm: în răspândirea New Age, nu intră şi o carenţă din partea Bisericii, adică a oamenilor Bisericii, a comunităţilor spirituale?
– Eu aş spune că aceste mişcări nu convertesc niciodată pe aşa-zişii ‘păgâni’, ci pe acei creştini care nu au aflat răspunsul la întrebările lor. Trebuie să fim foarte clari: pe de o parte, există desigur oameni care caută pacea interioară, armonia cu ei înşişi şi cu universul, dar adesea doresc o religie fără lacrimi. Trebuie să recunoaştem că vestea bună a lui Cristos implică unicul drum spre fericirea adevărată. Spunea Bossuet: “Toţi oamenii caută fericirea şi toată nefericirea din lume vine din faptul că nu o caută acolo unde ar putea-o găsi”. Iată, ne aflăm în faţa a nu ştiu câtei repetări a acestui fapt epocal. Şi atunci trebuie să ne întrebăm cu sinceritate ce oferim prin cateheză, prin celebrările liturgice, prin predici, prin viaţa concretă a parohiei, prin tot: ce oferim? Îl oferim cu adevărat pe Isus Cristos, purtător de apă vie?
